1. Ascultă, Israele: Astăzi treci Iordanul, ca să intri să stăpâneşti naţiuni mai mari şi mai tari decât tine, cetăţi mari şi întărite până la cer,
2. Un popor mare şi înalt, copiii anachimilor, pe care îi cunoşti şi despre care ai auzit spunându-se: Cine poate sta înaintea fiilor lui Anac?
3. Înţelege de aceea astăzi, că Domnul Dumnezeul tău este cel care trece înaintea ta; ca un foc mistuitor îi va nimici el şi îi va supune înaintea ta; astfel îi vei alunga şi îi vei nimici repede, precum ţi-a spus Domnul.
4. Să nu vorbeşti în inima ta, după ce Domnul Dumnezeul tău îi va fi alungat dinaintea ta, spunând: Pentru dreptatea mea m-a adus Domnul să stăpânesc această ţară, căci pentru stricăciunea acestor naţiuni le alungă Domnul dinaintea ta.
5. Nu pentru dreptatea ta sau pentru integritatea inimii tale intri tu să stăpâneşti ţara lor, ci pentru stricăciunea acestor naţiuni le alungă Domnul Dumnezeul tău dinaintea ta şi pentru a împlini cuvântul, pe care l-a jurat Domnul către părinţii tăi: Avraam, Isaac şi Iacob.
6. Să înţelegi de aceea, că nu pentru dreptatea ta îţi dă Domnul Dumnezeul tău această ţară bună ca să o stăpâneşti, pentru că tu eşti un popor îndărătnic.
7. Aminteşte-ţi şi nu uita cum l-ai provocat la furie pe Domnul Dumnezeul tău în pustiu, din ziua în care ai ieşit din ţara Egiptului, până aţi venit la locul acesta, aţi fost răzvrătiţi împotriva Domnului.
8. De asemenea la Horeb aţi provocat la furie pe Domnul, astfel încât Domnul s-a mâniat pe voi ca să vă nimicească.
9. Când m-am urcat pe munte să primesc tablele de piatră, tablele legământului pe care l-a făcut Domnul cu voi, atunci am rămas pe munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, nu am mâncat pâine nici nu am băut apă;
10. Şi Domnul mi-a dat două table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu; şi pe ele era scris conform cu toate cuvintele, pe care vi le-a vorbit Domnul pe munte, din mijlocul focului, în ziua adunării.
11. Şi s-a întâmplat la sfârşitul celor patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, că Domnul mi-a dat cele două table de piatră, adică tablele legământului.
12. Şi Domnul mi-a spus: Ridică-te, coboară-te repede de aici, pentru că poporul tău, pe care l-ai scos din Egipt, s-a stricat; repede s-au abătut de la calea, pe care le-am poruncit-o, şi-au făcut un chip turnat.
13. Mai mult, Domnul mi-a vorbit, spunând: Am văzut poporul acesta şi, iată, este un popor îndărătnic,
14. Lasă-mă să îi nimicesc şi să le şterg numele de sub cer şi voi face din tine o naţiune mai puternică şi mai mare decât ei.
15. Astfel m-am întors şi am coborât de pe munte şi muntele ardea cu foc; şi cele două table ale legământului erau în amândouă mâinile mele.
16. Şi am privit şi, iată, aţi păcătuit împotriva Domnului Dumnezeul vostru, v-aţi făcut un viţel turnat; repede v-aţi abătut de la calea pe care v-a poruncit-o Domnul.
17. Şi am luat cele două table şi le-am aruncat din amândouă mâinile mele şi le-am spart înaintea ochilor voştri.
18. Şi m-am prosternat înaintea Domnului, ca întâia dată, patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, nici nu am mâncat pâine, nici nu am băut apă, din cauza tuturor păcatelor voastre pe care le-aţi păcătuit, făcând ce este stricat înaintea ochilor Domnului, ca să îl provocaţi la mânie.
19. Pentru că m-am temut de mânia şi de furia aprinsă cu care s-a înfuriat Domnul împotriva voastră să vă nimicească. Dar Domnul mi-a dat ascultare şi în timpul acela.
20. Şi Domnul s-a mâniat pe Aaron, ca să îl nimicească, dar m-am rugat şi pentru Aaron în acelaşi timp.
21. Şi am luat păcatul vostru, viţelul pe care l-aţi făcut, şi l-am ars în foc şi l-am zdrobit foarte mărunt, până a fost mărunt ca praful; şi i-am aruncat praful în pârâul care cobora din munte.
22. Şi la Tabera şi la Masa şi la Chibrot-Hataava, aţi provocat la furie pe Domnul.
23. De asemenea când v-a trimis Domnul de la Cades-Barnea, spunând: Urcaţi-vă şi stăpâniţi ţara pe care v-am dat-o, atunci v-aţi răzvrătit împotriva poruncii Domnului Dumnezeul vostru şi nu l-aţi crezut şi nu aţi dat ascultare vocii lui.
24. Aţi fost răzvrătiţi împotriva Domnului din ziua în care v-am cunoscut.
25. Astfel m-am prosternat înaintea Domnului patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, cum m-am prosternat prima dată, pentru că Domnul a spus că voieşte să vă nimicească.
26. M-am rugat de aceea Domnului şi am spus: Doamne Dumnezeule, nu nimici poporul tău şi moştenirea ta, pe care ai răscumpărat-o prin măreţia ta, pe care l-ai scos din Egipt cu mână tare.
27. Aminteşte-ţi de servitorii tăi, Avraam, Isaac şi Iacob; nu privi la încăpăţânarea acestui popor, nici la stricăciunea lui, nici la păcatul lui;
28. Ca nu cumva ţara din care ne-ai scos să spună: Pentru că Domnul nu a fost în stare să îi ducă în ţara pe care le-a promis-o şi pentru că i-a urât, i-a scos ca să îi ucidă în pustiu.
29. Totuşi ei sunt poporul tău şi moştenirea ta, pe care ai scos-o prin puterea ta cea mare şi prin braţul tău cel întins.