1. Iefta, Galaaditul, era un om viteaz. El era fiul unei curve. Galaad născuse pe Iefta.
2. Nevasta lui Galaad i-a născut fii, cari, făcîndu-se mari, au izgonit pe Iefta, și i-au zis: „Tu nu vei avea moștenire în casa tatălui nostru, căci ești fiul unei alte femei.“
3. Și Iefta a fugit de la frații lui, și a locuit în țara Tob. Niște oameni fără căpătîi s-au strîns la Iefta, și făceau plimbări cu el.
4. După cîtva timp, fiii lui Amon au pornit cu război împotriva lui Israel.
5. Și pe cînd fiii lui Amon făceau război cu Israel, bătrînii Galaadului s’au dus să caute pe Iefta din țara Tob.
6. Ei au zis lui Iefta: „Vino de fii căpetenia noastră, și să batem pe fiii lui Amon.“
7. Iefta a răspuns bătrînilor Galaadului: „Nu m’ați urît voi, și nu m’ați izgonit voi din casa tatălui meu? Pentruce veniți la mine acum cînd sînteți în strîmtorare?“
8. Bătrînii Galaadului au zis lui Iefta: „Ne întoarcem la tine acum, ca să mergi cu noi, să bați pe fiii lui Amon, și să fii căpetenia noastră, căpetenia tuturor locuitorilor Galaadului.“
9. Iefta a răspuns bătrînilor Galaadului: „Dacă mă aduceți înapoi ca să bat pe fiii lui Amon, și dacă Domnul îi va da înaintea mea, voi fi eu oare căpetenia voastră?“
10. Bătrînii Galaadului au zis lui Iefta: „Domnul să ne audă, și să judece, dacă nu vom face ce spui.“
11. Și Iefta a pornit cu bătrînii Galaadului. Poporul l-a pus în fruntea lui, și l-a așezat căpetenie, și Iefta a spus din nou înaintea Domnului, la Mițpa, toate cuvintele pe cari le rostise.
12. Iefta a trimes soli împăratului fiilor lui Amon, ca să-i spună: „Ce ai cu mine de vii împotriva mea să faci război împotriva țării mele?“
13. Împăratul fiilor lui Amon a răspuns solilor lui Iefta: „Pentrucă Israel, cînd s’a suit din Egipt, a pus mîna pe țara mea, dela Arnon pînă la Iaboc și Iordan. Dă-mi-o înapoi acum de bună voie.“
14. Iefta a trimes iarăș soli împăratului fiilor lui Amon,
15. ca să-i spună: „Așa vorbește Iefta. «Israel n’a pus mîna pe țara Moabului, nici pe țara fiilor lui Amon.
16. Căci, cînd s’a suit Israel din Egipt, a mers în pustie pînă la marea Roșie și a ajuns la Cades.
17. Atunci Israel a trimes soli împăratului Edomului, ca să-i spună: «Lasă-mă să trec prin țara ta.» Dar împăratul Edomului n’a voit. A trimes și la împăratul Moabului, și nici el n’a vrut. Și Israel a rămas la Cades.
18. Apoi a mers prin pustie, a ocolit țara Edomului și țara Moabului, și a venit la răsăritul țării Moabului; au tăbărît dincolo de Arnon, fără să intre pe ținutul Moabului, căci Arnonul era hotarul Moabului.
19. Israel a trimes soli lui Sihon, împăratul Amoriților, împăratul Hesbonului.Și Israel i-a zis: «Lasă-mă să trec prin țara ta pînă la locul spre care mergem.»
20. Dar Sihon n’a avut încredere în Israel, ca să-l lase să treacă pe ținutul lui; și-a strîns tot poporul, a tăbărît la Iahat, și a luptat împotriva lui Israel.
21. Domnul, Dumnezeul lui Israel, a dat pe Sihon și pe tot poporul lui în mînile lui Israel, care i-a bătut. Israel a pus mîna pe toată țara Amoriților, cari erau așezați în țara aceasta.
22. Au pus mîna pe tot ținutul Amoriților, dela Arnon pînă la Iaboc, și dela pustie pînă la Iordan.
23. Și acum, cînd Domnul, Dumnezeul lui Israel, a izgonit pe Amoriți dinaintea poporului Său Israel, tu să le stăpînești țara?
24. Oare ce-ți dă în stăpînire dumnezeul tău Chemoș, nu vei stăpîni? Și tot ce ne-a dat în stăpînire Domnul, Dumnezeul nostru, înaintea noastră, noi să nu stăpînim!
25. Ești tu mai bun decît Balac, fiul lui Țipor, împăratul Moabului? S’a certat el cu Israel sau a făcut el război împotriva lui?
26. Iată că sînt trei sute de ani de cînd locuiește Israel la Hesbon și în satele din jurul lui, la Aroer și în satele din jurul lui și în toate cetățile cari sînt pe malul Arnonului: pentruce nu i le-ați luat în tot timpul acesta?
27. Eu nu te-am supărat deloc, și rău te-ai purtat cu mine, făcîndu-mi război. Domnul să judece lucrul acesta. El să fie astăzi judecător între fiii lui Israel și fiii lui Amon.“
28. Împăratul fiilor lui Amon n’a ascultat cuvintele pe cari a trimes Iefta să i le spună.
29. Duhul Domnului a venit peste Iefta. Iefta a străbătut Galaadul și Manase; a trecut la Mițpe în Galaad; și din Mițpe din Galaad, a pornit împotriva fiilor lui Amon.
30. Iefta a făcut o juruință Domnului, și a zis: „Dacă vei da în mînile mele pe fiii lui Amon,
31. ori cine va ieși pe porțile casei mele înaintea mea, la întoarcerea mea fericită dela fiii lui Amon, va fi închinat Domnului, și-l voi aduce ca ardere de tot.“
32. Iefta a pornit împotriva fiilor lui Amon, și Domnul i-a dat în mînile lui.
33. Le-a pricinuit o foarte mare înfrîngere, dela Aroer pînă spre Minit, loc care cuprindea douăzeci de cetăți, și pînă la Abel-Cheramim. Și fiii lui Amon au fost smeriți înaintea copiilor lui Israel.
34. Iefta s’a întors acasă la Mițpa. Și iată că fiică-sa i-a ieșit înainte cu timpane și jocuri. Ea era singurul lui copil; n’avea fii și nici altă fată.
35. Cum a văzut-o, el și-a rupt hainele, și a zis:: „Ah! fata mea! adînc mă lovești și mă turburi! Am făcut o juruință Domnului, și n’o pot întoarce.“
36. Ea i-a zis: „Tată, ai făcut o juruință Domnului, fă-mi potrivit cu ceeace ți-a ieșit din gură, acum cînd Domnul te-a răzbunat pe vrăjmașii tăi, pe fiii lui Amon.“
37. Și ea a zis tatălui său: „Atît îngăduie-mi: lasă-mă slobodă două luni, ca să mă duc să mă pogor în munți, și să-mi plîng fecioria cu tovarășele mele.“
38. El a răspuns: „Du-te!“ Și a lăsat-o slobodă două luni. Ea s’a dus cu tovarășele ei, și și-a plîns fecioria pe munți.
39. După cele două luni, s’a întors la tatăl ei, și el a împlinit cu ea juruința pe care o făcuse. Ea nu cunoscuse împreunarea cu bărbat. De atunci s’a făcut în Israel obiceiul
40. că, în toți anii, fetele lui Israel se duc să prăznuiască pe fiica lui Iefta, Galaaditul, patru zile pe an.