1. (Către mai marele cîntăreţilor – Un psalm al lui David, robul Domnului – El a spus Domnului cuvintele cîntării acesteia, cînd l-a scăpat Domnul din mîna tuturor vrăjmaşilor săi şi din mîna lui Saul – El a zis:) „Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!
2. Doamne, Tu ești stînca mea, cetățuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu ești stînca mea, în care mă ascund,scutul meu, tăria care mă scapă, și întăritura mea!
3. Eu strig: «Lăudat să fie Domnul!»și sînt izbăvit de vrăjmașii mei.
4. Mă înconjuraseră legăturile morții, și mă îngroziseră rîurile pieirii;
5. mă înfășuraseră legăturile mormîntului,și mă prinseseră lațurile morții.
6. Dar, în strîmtorarea mea, am chemat pe Domnul,și am strigat către Dumnezeul meu:din locașul Lui, El mi-a auzit glasul,și strigătul meu a ajuns pînă la El, pînă la urechile Lui.
7. Atunci s’a sguduit pămîntul și s’a cutremurat,temeliile munților s’au mișcat,și s’au clătinat, pentru că El se mîniase.
8. Din nările Lui se ridica fum,și un foc mistuitor ieșea din gura Lui:cărbuni aprinși țîșneau din ea.
9. A plecat cerurile, și S’a pogorît: un nor gros era supt picioarele Lui.
10. Călărea pe un heruvim, și sbura, venea plutind pe aripile vîntului.
11. Întunerecul Și-l făcuse învelitoare,iar cortul Lui, împrejurul Lui,erau niște ape întunecoase și nori negri.
12. Din strălucirea, care se răsfrîngea înaintea Lui, ieșeau nori,cari aruncau grindină și cărbuni de foc.
13. Domnul a tunat în ceruri,Cel Prea Înalt a făcut să-I răsune glasul,cu grindină și cărbuni de foc.
14. A aruncat săgeți și a risipit pe vrăjmașii mei,a înmulțit loviturile trăsnetului și i-a pus pe fugă.
15. Atunci s’a văzut albia apelor,și s’au descoperit temeliile lumii,la mustrarea Ta, Doamne,la vuietul suflării nărilor Tale.
16. El Și-a întins mîna de sus, m’a apucat,m’a scos din apele cele mari;