14. Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape;deaceea, curmă cearta înainte de a se înteți. –
15. Cel ce iartă pe vinovat și osîndește pe cel nevinovat,sînt amîndoi o scîrbă înaintea Domnului. –
16. La ce slujește argintul în mîna nebunului?Să cumpere înțelepciunea? Dar n’are minte. –
17. Prietenul adevărat iubește oricînd,și în nenorocire ajunge ca un frate. –
18. Omul fără minte dă chezășie,se pune chezaș pentru aproapele său. –
19. Cine iubește certurile iubește păcatul,și cine-și zidește poarta prea înaltă, își caută pieirea. –
20. Cel cu inimă prefăcută nu găsește fericirea,și cel cu limba stricată cade în nenorocire. –
21. Cine dă naștere unui nebun va avea întristare,și tatăl unui nebun nu poate să se bucure. –
22. O inimă veselă este un bun leac,dar un duh mîhnit usucă oasele. –
23. Cel rău primește daruri pe ascuns,ca să sucească și căile dreptății. –
24. Înțelepciunea este în fața omului priceput,dar ochii nebunului o caută la capătul pămîntului. –
25. Un fiu nebun aduce necaz tatălui său,și amărăciune celei ce l-a născut. –
26. Nu este bine să osîndești pe cel neprihănit la o gloabă,nici să lovești pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor. –
27. Cine își înfrînează vorbele, cunoaște știința,și cine are duhul potolit este un om priceput. –
28. Chiar și un prost ar trece de înțelept dacă ar tăcea,și de priceput dacă și-ar ținea gura.