48. Șivoaie de apă îmi curg din ochi din pricina prăpădului fiicei poporului meu.
49. Mi se topește ochiul în lacrămi, necurmat și fără răgaz,
50. pînăce Domnul va privi din cer și va vedea.
51. Mă doare ochiul de plîns pentru toate fiicele cetății mele.
52. Cei ce mă urăsc fără temei, m’au gonit ca pe o pasăre.
53. Voiau să-mi nimicească viața într’o groapă, și au aruncat cu pietre în mine.
54. Mi-au năvălit apele peste cap și ziceam: „Sînt perdut!“
55. Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din fundul gropii.
56. Tu mi-ai auzit glasul: „Nu-Ți astupa urechea la suspinurile și strigătele mele.“
57. În ziua cînd Te-am chemat, Te-ai apropiat, și ai zis: „Nu te teme!“
58. Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viața!
59. Doamne, ai văzut apăsarea mea: fă-mi dreptate.