1. Eu sînt omul care a văzut suferința supt nuiaua urgiei Lui.
2. El m’a dus, m’a mînat în întunerec, și nu în lumină.
3. Numai împotriva mea își întinde și își întoarce mîna, toată ziua.
4. Mi-a prăpădit carnea și pielea, și mi-a zdrobit oasele.
5. A făcut zid împrejurul meu, și m’a înconjurat cu otravă și durere.
6. Mă așează în întunerec, ca pe cei morți pentru totdeauna.
7. M’a înconjurat cu un zid, ca să nu ies; m’a pus în lanțuri grele.
8. Să tot strig și să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primește rugăciunea.
9. Mi-a astupat calea cu pietre cioplite, și mi-a strîmbat cărările.
10. Mă pîndește ca un urs și ca un leu într’un loc ascuns.
11. Mi-a abătut căile, și apoi s’a aruncat pe mine, și m’a pustiit.
12. Și-a încordat arcul, și m’a pus țintă săgeții Lui.
13. În rărunchi mi-a înfipt săgețile din tolba Lui.
14. Am ajuns de rîsul poporului meu, și toată ziua sînt pus în cîntece de batjocură de ei.
15. M’a săturat de amărăciune, m’a îmbătat cu pelin.
16. Mi-a sfărîmat dinții cu pietre, m’a acoperit cu cenușă.
17. Mi-ai luat pacea, și nu mai cunosc fericirea.
18. Și am zis: „S’a dus puterea mea de viață, și nu mai am nici o nădejde în Domnul.“
19. „Gîndește-Te la necazul și suferința mea, la pelin și la otravă!“
20. Cînd își aduce aminte sufletul meu de ele, este mîhnit în mine.
21. Iată ce mai gîndesc în inima mea, și iată ce mă face să mai trag nădejde:
22. Bunătățile Domnului nu s’au sfîrșit, îndurările Lui nu sînt la capăt,
23. ci se înoiesc în fiecare dimineață. Și credincioșia Ta este atît de mare!
24. „Domnul este partea mea de moștenire,“ zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El.
25. Domnul este bun cu cine nădăjduiește în El, cu sufletul care-L caută.
26. Bine este să aștepți în tăcere ajutorul Domnului.
27. Este bine pentru om să poarte un jug în tinereța lui.
28. Să stea singur și să tacă, pentrucă Domnul i l-a pus pe grumaz;
29. să-și umple gura cu țărînă, și să nu-și peardă nădejdea;
30. să dea obrazul celui ce-l lovește, și să se sature de ocări.
31. Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna.
32. Ci, cînd mîhnește pe cineva, Se îndură iarăș de el, după îndurarea Lui cea mare:
33. căci El nu necăjește cu plăcere, nici nu mîhnește bucuros pe copiii oamenilor.
34. Cînd se calcă în picioare toți prinșii de război ai unei țări,
35. cînd se calcă dreptatea omenească în fața Celui Prea Înalt,
36. cînd este nedreptățit un om în pricina lui, nu vede Domnul?
37. Cine a spus și s’a întîmplat ceva fără porunca Domnului?
38. Nu iese din gura Celui Prea Înalt răul și binele?
39. De ce să se plîngă omul cît trăiește? Ficare să se plîngă mai bine de păcatele lui!
40. Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm, și să ne întoarcem la Domnul.
41. Să ne înălțăm și inimile cu mînile spre Dumnezeu din cer, zicînd:
42. „Am păcătuit, am fost îndărătnici, și nu ne-ai iertat!“
43. În mînia Ta, Te-ai ascuns, și ne-ai urmărit, ai ucis fără milă.
44. Te-ai învăluit într’un nor, ca să nu străbată la Tine rugăciunea noastră.
45. Ne-ai făcut de batjocură și de ocară printre popoare.
46. Toți vrăjmașii noștri deschid gura împotriva noastră.
47. De groază și de groapă am avut parte, de prăpăd și pustiire.
48. Șivoaie de apă îmi curg din ochi din pricina prăpădului fiicei poporului meu.
49. Mi se topește ochiul în lacrămi, necurmat și fără răgaz,
50. pînăce Domnul va privi din cer și va vedea.
51. Mă doare ochiul de plîns pentru toate fiicele cetății mele.
52. Cei ce mă urăsc fără temei, m’au gonit ca pe o pasăre.
53. Voiau să-mi nimicească viața într’o groapă, și au aruncat cu pietre în mine.
54. Mi-au năvălit apele peste cap și ziceam: „Sînt perdut!“
55. Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din fundul gropii.
56. Tu mi-ai auzit glasul: „Nu-Ți astupa urechea la suspinurile și strigătele mele.“
57. În ziua cînd Te-am chemat, Te-ai apropiat, și ai zis: „Nu te teme!“
58. Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viața!
59. Doamne, ai văzut apăsarea mea: fă-mi dreptate.
60. Ai văzut toate răzbunările lor, toate uneltirile lor împotriva mea.
61. Doamne, le-ai auzit ocările, toate uneltirile împotriva mea,
62. cuvîntările protivnicilor mei, și planurile pe cari le urzeau în fiecare zi împotriva mea.
63. Uită-Te cînd stau ei jos sau cînd se scoală. Eu sînt cîntecul lor de batjocură.
64. Răsplătește-le, Doamne, după faptele mînilor lor!
65. Împetrește-le inima, și aruncă blestemul Tău împotriva lor!
66. Urmărește-i, în mînia Ta, și șterge-i de supt ceruri, Doamne!“