19. „Gîndește-Te la necazul și suferința mea, la pelin și la otravă!“
20. Cînd își aduce aminte sufletul meu de ele, este mîhnit în mine.
21. Iată ce mai gîndesc în inima mea, și iată ce mă face să mai trag nădejde:
22. Bunătățile Domnului nu s’au sfîrșit, îndurările Lui nu sînt la capăt,
23. ci se înoiesc în fiecare dimineață. Și credincioșia Ta este atît de mare!
24. „Domnul este partea mea de moștenire,“ zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El.
25. Domnul este bun cu cine nădăjduiește în El, cu sufletul care-L caută.
26. Bine este să aștepți în tăcere ajutorul Domnului.
27. Este bine pentru om să poarte un jug în tinereța lui.
28. Să stea singur și să tacă, pentrucă Domnul i l-a pus pe grumaz;
29. să-și umple gura cu țărînă, și să nu-și peardă nădejdea;
30. să dea obrazul celui ce-l lovește, și să se sature de ocări.
31. Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna.
32. Ci, cînd mîhnește pe cineva, Se îndură iarăș de el, după îndurarea Lui cea mare: