17. Mi-ai luat pacea, și nu mai cunosc fericirea.
18. Și am zis: „S’a dus puterea mea de viață, și nu mai am nici o nădejde în Domnul.“
19. „Gîndește-Te la necazul și suferința mea, la pelin și la otravă!“
20. Cînd își aduce aminte sufletul meu de ele, este mîhnit în mine.
21. Iată ce mai gîndesc în inima mea, și iată ce mă face să mai trag nădejde:
22. Bunătățile Domnului nu s’au sfîrșit, îndurările Lui nu sînt la capăt,
23. ci se înoiesc în fiecare dimineață. Și credincioșia Ta este atît de mare!
24. „Domnul este partea mea de moștenire,“ zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El.