30. dar dacă Domnul va face un lucru ne mai auzit, dacă pămîntul își va deschide gura ca să-i înghită cu tot ce au, așa încît se vor pogorî de vii în locuința morților, – atunci veți ști că oamenii aceștia au hulit pe Domnul.“
31. Pe cînd isprăvea el de spus toate aceste vorbe, pămîntul de subt ei s’a despicat în două.
32. Pămîntul și-a deschis gura, și i-a înghițit, pe ei și casele lor, împreună cu toți oamenii lui Core și toate averile lor.
33. Și s’au pogorît astfel de vii în locuința morților, ei și tot ce aveau; pămîntul i-a acoperit de tot, și au perit din mijlocul adunării.
34. Tot Israelul, care era în jurul lor, cînd au țipat ei, a fugit; căci ziceau: „Să fugim ca să nu ne înghită pămîntul!“
35. Un foc a ieșit dela Domnul, și a mistuit pe cei două sute cinci zeci de oameni cari aduceau tămîia.
36. Domnul a vorbit lui Moise, și a zis:
37. „Spune lui Eleazar, fiul preotului Aaron, să scoată cădelnițele din foc și să lepede focul din ele, căci sînt sfințite.
38. Cu cădelnițele acestor oameni cari au păcătuit și au ispășit păcatul cu viața lor, să se facă niște plăci întinse, cu cari să se acopere altarul. Fiindcă au fost aduse înaintea Domnului și sînt sfințite, să slujească de aducere aminte copiilor lui Israel.
39. Preotul Eleazar a luat cădelnițele de aramă, pe cari le aduseseră cei arși, și a făcut din ele niște plăci pentru acoperirea altarului.