1. Core, fiul lui Ițehar, fiul lui Chehat, fiul lui Levi, s’a răsculat împreună cu Datan și Abiram, fiii lui Eliab, și On, fiul lui Pelet, cîteși trei fiii lui Ruben.
2. S’au răsculat împotriva lui Moise, împreună cu două sutecincizeci de oameni din copiii lui Israel, din fruntașii adunării, din ceice erau chemați la sfat, și cari erau oameni cu nume.
3. Ei s’au adunat împotriva lui Moise și Aaron, și le-au zis: „Destul! căci toată adunarea, toți sînt sfinți, și Domnul este în mijlocul lor. Pentruce vă ridicați voi mai pesus de adunarea Domnului?“
4. Cînd a auzit Moise lucrul acesta, a căzut cu fața la pămînt.
5. A vorbit lui Core și la toată ceata lui, și a zis: „Mîne, Domnul va arăta cine este al Lui și cine este sfînt, și-l va lăsa să se apropie de El; va lăsa să se apropie de El pe acela pe care-l va alege.
6. Iată ce să faceți. Luați cădelnițe, Core și toată ceata lui.
7. Mîne, puneți foc în ele, și puneți tămîie pe el înaintea Domnului. Acela pe care-l va alege Domnul, va fi sfînt. Destul, copiii lui Levi.“
8. Moise a zis lui Core: „Ascultați dar, copiii lui Levi!
9. Prea puțin lucru este oare pentru voi că Dumnezeul lui Israel v’a ales din adunarea lui Israel, lăsîndu-vă să vă apropiați de El, ca să fiți întrebuințați la slujba cortului Domnului, și să vă înfățișați înaintea adunării ca să-i slujiți?
10. V’a lăsat să vă apropiați de El, pe tine, și pe toți frații tăi, pe copiii lui Levi, și acum mai voiți și preoția!
11. De aceea te aduni tu și ceata ta împotriva Domnului! Căci cine este Aaron, ca să cîrtiți împotriva lui?“
12. Moise a trimes să cheme pe Datan și pe Abiram, fiii lui Eliab. Dar ei au zis: „Nu ne suim.
13. N’ajunge că ne-ai scos dintr’o țară, unde curge lapte și miere, ca să ne faci să murim în pustie, de vrei să mai și stăpînești peste noi?
14. Ce bine ne-ai mai dus într’o țară unde curge lapte și miere, și ce bine ne-ai mai dat în stăpînire ogoare și vii! Crezi că poți să iei ochii oamenilor? Nu ne suim!“
15. Moise s’a mîniat foarte tare, și a zis Domnului: „Nu căuta la darul lor. Nu le-am luat nici măcar un măgar, și n’am făcut rău niciunuia din ei.“
16. Moise a zis lui Core: „Tu și toată ceata ta, mîne să fiți înaintea Domnului, tu și ei, împreună cu Aaron.
17. Luați-vă fiecare cădelnița lui, puneți tămîie în ea, și aduceți fiecare înaintea Domnului cădelnița lui: două sute cincizeci de cădelnițe; tu și Aaron, să vă luați și voi fiecare cădelnița lui.“
18. Și-au luat fiecare cădelnița, au pus foc în ea, au pus tămîie în foc, și au stătut la ușa cortului întîlnirii, împreună cu Moise și Aaron.
19. Și Core a chemat toată adunarea împotriva lui Moise și Aaron, la ușa cortului întîlnirii. Atunci slava Domnului s’a arătat întregei adunări.
20. Și Domnul a vorbit lui Moise și lui Aaron, și a zis:
21. „Despărțiți-vă din mijlocul acestei adunări, și-i voi topi într’o clipă.“
22. Ei au căzut cu fețele la pămînt, și au zis: „Dumnezeule, Dumnezeul duhurilor oricărui trup! Un singur om a păcătuit, și să Te mînii împotriva întregei adunări?“
23. Domnul a vorbit lui Moise, și a zis:
24. „Vorbește adunării, și spune-i: «Dați-vă la o parte din preajma locuinței lui Core, Datan și Abiram!“
25. Moise s’a sculat, și s’a dus la Datan și Abiram; și bătrînii lui Israel au mers după el.
26. A vorbit adunării, și a zis: „Depărtați-vă de corturile acestor oameni răi, și nu vă atingeți de nimic din ce este al lor, ca să nu periți odată cu pedepsirea lor pentru toate păcatele lor.“
27. Ei s’au depărtat din preajma locuinței lui Core, Datan și Abiram. Datan și Abiram au ieșit afară, și au stătut la ușa corturilor lor, cu nevestele, copiii și pruncii lor.
28. Moise a zis: „Iată cum veți cunoaște că Domnul m’a trimes să fac toate aceste lucruri, și să nu lucrez din capul meu.
29. Dacă oamenii aceștia vor muri cum mor toți oamenii și dacă vor avea aceeaș soartă ca toți oamenii, nu m’a trimes Domnul;
30. dar dacă Domnul va face un lucru ne mai auzit, dacă pămîntul își va deschide gura ca să-i înghită cu tot ce au, așa încît se vor pogorî de vii în locuința morților, – atunci veți ști că oamenii aceștia au hulit pe Domnul.“
31. Pe cînd isprăvea el de spus toate aceste vorbe, pămîntul de subt ei s’a despicat în două.
32. Pămîntul și-a deschis gura, și i-a înghițit, pe ei și casele lor, împreună cu toți oamenii lui Core și toate averile lor.
33. Și s’au pogorît astfel de vii în locuința morților, ei și tot ce aveau; pămîntul i-a acoperit de tot, și au perit din mijlocul adunării.
34. Tot Israelul, care era în jurul lor, cînd au țipat ei, a fugit; căci ziceau: „Să fugim ca să nu ne înghită pămîntul!“
35. Un foc a ieșit dela Domnul, și a mistuit pe cei două sute cinci zeci de oameni cari aduceau tămîia.
36. Domnul a vorbit lui Moise, și a zis:
37. „Spune lui Eleazar, fiul preotului Aaron, să scoată cădelnițele din foc și să lepede focul din ele, căci sînt sfințite.
38. Cu cădelnițele acestor oameni cari au păcătuit și au ispășit păcatul cu viața lor, să se facă niște plăci întinse, cu cari să se acopere altarul. Fiindcă au fost aduse înaintea Domnului și sînt sfințite, să slujească de aducere aminte copiilor lui Israel.
39. Preotul Eleazar a luat cădelnițele de aramă, pe cari le aduseseră cei arși, și a făcut din ele niște plăci pentru acoperirea altarului.
40. Acesta este un semn de aducere aminte pentru copiii lui Israel, pentru ca niciun străin, care nu este din neamul lui Aaron, să nu se apropie să aducă tămîie înaintea Domnului, și să nu i se întîmple ca lui Core și cetei lui, după cum spusese Domnul prin Moise.
41. A doua zi, toată adunarea copiilor lui Israel a cîrtit împotriva lui Moise și împotriva lui Aaron, zicînd: „Voi ați omorît pe poporul Domnului!“
42. Pe cînd se strîngea adunarea împotriva lui Moise și împotriva lui Aaron, și pe cînd își îndreptau privirile spre cortul întîlnirii, iată că l-a acoperit norul, și s’a arătat slava Domnului.
43. Atunci Moise și Aaron au venit înaintea cortului întîlnirii.
44. Și Domnul a vorbit lui Moise, și a zis:
45. „Dați-vă la o parte din mijlocul acestei adunări, și-i voi topi într’o clipă!“ Ei au căzut cu fețele la pămînt;
46. și Moise a zis lui Aaron: „Ia cădelnița, pune foc în ea de pe altar, pune tămîie în ea, du-te repede la adunare, și fă ispășire pentru ei; căci a izbucnit mînia Domnului, și a început urgia.“
47. Aaron a luat cădelnița, cum zisese Moise, și a alergat în mijlocul adunării; și iată că începuse urgia printre popor. El a tămîiat și a făcut ispășire pentru norod.
48. S’a așezat între cei morți și între cei vii, și urgia a încetat.
49. Patrusprezece mii șapte sute de inși au murit de urgia aceasta, afară de ceice muriseră din pricina lui Core.
50. Aaron s’a întors la Moise, la ușa cortului întîlnirii. Urgia încetase.