13. N’ajunge că ne-ai scos dintr’o țară, unde curge lapte și miere, ca să ne faci să murim în pustie, de vrei să mai și stăpînești peste noi?
14. Ce bine ne-ai mai dus într’o țară unde curge lapte și miere, și ce bine ne-ai mai dat în stăpînire ogoare și vii! Crezi că poți să iei ochii oamenilor? Nu ne suim!“
15. Moise s’a mîniat foarte tare, și a zis Domnului: „Nu căuta la darul lor. Nu le-am luat nici măcar un măgar, și n’am făcut rău niciunuia din ei.“
16. Moise a zis lui Core: „Tu și toată ceata ta, mîne să fiți înaintea Domnului, tu și ei, împreună cu Aaron.
17. Luați-vă fiecare cădelnița lui, puneți tămîie în ea, și aduceți fiecare înaintea Domnului cădelnița lui: două sute cincizeci de cădelnițe; tu și Aaron, să vă luați și voi fiecare cădelnița lui.“
18. Și-au luat fiecare cădelnița, au pus foc în ea, au pus tămîie în foc, și au stătut la ușa cortului întîlnirii, împreună cu Moise și Aaron.
19. Și Core a chemat toată adunarea împotriva lui Moise și Aaron, la ușa cortului întîlnirii. Atunci slava Domnului s’a arătat întregei adunări.
20. Și Domnul a vorbit lui Moise și lui Aaron, și a zis:
21. „Despărțiți-vă din mijlocul acestei adunări, și-i voi topi într’o clipă.“
22. Ei au căzut cu fețele la pămînt, și au zis: „Dumnezeule, Dumnezeul duhurilor oricărui trup! Un singur om a păcătuit, și să Te mînii împotriva întregei adunări?“
23. Domnul a vorbit lui Moise, și a zis:
24. „Vorbește adunării, și spune-i: «Dați-vă la o parte din preajma locuinței lui Core, Datan și Abiram!“
25. Moise s’a sculat, și s’a dus la Datan și Abiram; și bătrînii lui Israel au mers după el.
26. A vorbit adunării, și a zis: „Depărtați-vă de corturile acestor oameni răi, și nu vă atingeți de nimic din ce este al lor, ca să nu periți odată cu pedepsirea lor pentru toate păcatele lor.“
27. Ei s’au depărtat din preajma locuinței lui Core, Datan și Abiram. Datan și Abiram au ieșit afară, și au stătut la ușa corturilor lor, cu nevestele, copiii și pruncii lor.
28. Moise a zis: „Iată cum veți cunoaște că Domnul m’a trimes să fac toate aceste lucruri, și să nu lucrez din capul meu.
29. Dacă oamenii aceștia vor muri cum mor toți oamenii și dacă vor avea aceeaș soartă ca toți oamenii, nu m’a trimes Domnul;
30. dar dacă Domnul va face un lucru ne mai auzit, dacă pămîntul își va deschide gura ca să-i înghită cu tot ce au, așa încît se vor pogorî de vii în locuința morților, – atunci veți ști că oamenii aceștia au hulit pe Domnul.“
31. Pe cînd isprăvea el de spus toate aceste vorbe, pămîntul de subt ei s’a despicat în două.
32. Pămîntul și-a deschis gura, și i-a înghițit, pe ei și casele lor, împreună cu toți oamenii lui Core și toate averile lor.
33. Și s’au pogorît astfel de vii în locuința morților, ei și tot ce aveau; pămîntul i-a acoperit de tot, și au perit din mijlocul adunării.