2. Toți copiii lui Israel au cîrtit împotriva lui Moise și Aaron, și toată adunarea le-a zis: „De ce n’om fi murit noi în țara Egiptului, sau de ce n’om fi murit în pustia aceasta?
3. Pentruce ne duce Domnul în țara aceasta, în care vom cădea uciși de sabie, iar nevestele noastre și copilașii noștri vor fi de jaf? Nu este oare mai bine să ne întoarcem în Egipt?“
4. Și au zis unul altuia: „Să ne alegem o căpetenie, și să ne întoarcem în Egipt.“
5. Moise și Aaron au căzut cu fața la pămînt, în fața întregei adunări a copiilor lui Israel care era strînsă la o laltă.
6. Și, dintre cei ce iscodiseră țara, Iosua, fiul lui Nun, și Caleb, fiul lui Iefune, și-au rupt hainele,
7. și au vorbit astfel întregei adunări a copiilor lui Israel: „Țara pe care am străbătut-o noi ca s’o iscodim, este o țară foarte bună, minunată.
8. Dacă Domnul va fi binevoitor cu noi, ne va duce în țara aceasta, și ne-o va da: este o țară în care curge lapte și miere.
9. Numai, nu vă răzvrătiți împotriva Domnului, și nu vă temeți de oamenii din țara aceea, căci îi vom mînca. Ei nu mai au niciun sprijin: Domnul este cu noi, nu vă temeți de ei!“
10. Toată adunarea vorbea să-i ucidă cu pietre, cînd slava Domnului s’a arătat peste cortul întîlnirii, înaintea tuturor copiilor lui Israel.
11. Și Domnul a zis lui Moise: „Pînă cînd Mă va nesocoti poporul acesta? Pînă cînd nu va crede el în Mine, cu toate minunile pe cari le fac în mijlocul lui?