1. Toată adunarea a ridicat glasul și a început să țipe. Și poporul a plîns în noaptea aceea.
2. Toți copiii lui Israel au cîrtit împotriva lui Moise și Aaron, și toată adunarea le-a zis: „De ce n’om fi murit noi în țara Egiptului, sau de ce n’om fi murit în pustia aceasta?
3. Pentruce ne duce Domnul în țara aceasta, în care vom cădea uciși de sabie, iar nevestele noastre și copilașii noștri vor fi de jaf? Nu este oare mai bine să ne întoarcem în Egipt?“
4. Și au zis unul altuia: „Să ne alegem o căpetenie, și să ne întoarcem în Egipt.“
5. Moise și Aaron au căzut cu fața la pămînt, în fața întregei adunări a copiilor lui Israel care era strînsă la o laltă.
6. Și, dintre cei ce iscodiseră țara, Iosua, fiul lui Nun, și Caleb, fiul lui Iefune, și-au rupt hainele,
7. și au vorbit astfel întregei adunări a copiilor lui Israel: „Țara pe care am străbătut-o noi ca s’o iscodim, este o țară foarte bună, minunată.
8. Dacă Domnul va fi binevoitor cu noi, ne va duce în țara aceasta, și ne-o va da: este o țară în care curge lapte și miere.
9. Numai, nu vă răzvrătiți împotriva Domnului, și nu vă temeți de oamenii din țara aceea, căci îi vom mînca. Ei nu mai au niciun sprijin: Domnul este cu noi, nu vă temeți de ei!“
10. Toată adunarea vorbea să-i ucidă cu pietre, cînd slava Domnului s’a arătat peste cortul întîlnirii, înaintea tuturor copiilor lui Israel.
11. Și Domnul a zis lui Moise: „Pînă cînd Mă va nesocoti poporul acesta? Pînă cînd nu va crede el în Mine, cu toate minunile pe cari le fac în mijlocul lui?
12. De aceea, îl voi lovi cu ciumă, și-l voi nimici, dar pe tine te voi face un neam mai mare și mai puternic decît el.“
13. Moise a zis Domnului: „Egiptenii vor auzi lucrul acesta, ei, din mijlocul cărora ai scos pe poporul acesta prin puterea Ta.
14. Și vor spune locuitorilor țării aceleia. Ei știau că Tu, Domnul, ești în mijlocul poporului acestuia; că Te arătai în chip văzut, Tu, Domnul; că norul Tău stă peste el; că Tu mergi înaintea lui ziua într’un stîlp de nor, și noaptea într’un stîlp de foc.
15. Dacă omori pe poporul acesta ca pe un singur om, neamurile, cari au auzit vorbindu-se de Tine, vor zice:
16. «Domnul n’avea putere să ducă pe poporul acesta în țara pe care jurase că i-o va da: de aceea l-a omorît în pustie!»
17. Acum, să se arate puterea Domnului în mărimea ei, cum ai spus cînd ai zis:
18. «Domnul este încet la mînie și bogat în bunătate, iartă fărădelegea și răsvrătirea; dar nu ține pe cel vinovat drept nevinovat, și pedepsește fărădelegea părinților în copii pînă la al treilea și la al patrulea neam.
19. Iartă dar fărădelegea poporului acestuia, după mărimea îndurării Tale, cum ai iertat poporului acestuia din Egipt pînă aici.“
20. Și Domnul a spus: „Iert cum ai cerut.
21. Dar cît este de adevărat că Eu sînt viu și că slava Domnului va umplea tot pămîntul,
22. atît este de adevărat că toți ceice au văzut cu ochii lor slava Mea, și minunile pe cari le-am făcut în Egipt și în pustie, și totuș M’au ispitit de zece ori acum, și n’au ascultat glasul Meu,
23. toți aceia nu vor vedea țara pe care am jurat părinților lor că le-o voi da, și anume, toți cei ce M’au nesocotit, n’o vor vedea.
24. Iar pentrucă robul Meu Caleb a fost însuflețit de un alt duh, și a urmat în totul calea Mea, îl voi face să intre în țara în care s’a dus, și urmașii lui o vor stăpîni.
25. Amaleciții și Canaaniții locuiesc valea aceasta: deci mîne, întoarceți-vă, și plecați în pustie, pe calea care duce spre Marea Roșie.“
26. Domnul a vorbit lui Moise și lui Aaron, și a zis:
27. „Pînă cînd voi lăsa această rea adunare să cîrtească împotriva Mea? Am auzit cîrtirile copiilor lui Israel, cari cîrteau împotriva Mea.
28. Spune-le: «Pe viața Mea!» zice Domnul, «că vă voi face întocmai cum ați vorbit în auzul urechilor Mele.
29. Trupurile voastre moarte vor cădea în pustia aceasta. Voi toți, a căror numărătoare s’a făcut, numărîndu-vă dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, și cari ați cîrtit împotriva Mea,
30. nu veți intra în țara pe care jurasem că vă voi da-o s’o locuiți, afară de Caleb, fiul lui Iefune, și Iosua, fiul lui Nun.
31. Pe copilașii voștri însă, despre cari ați zis că vor fi de jaf, îi voi face să intre în ea, ca să cunoască țara pe care ați nesocotit-o voi.
32. Iar cît despre voi, trupurile voastre moarte vor cădea în pustie.
33. Și copiii voștri vor rătăci patruzeci de ani în pustie, și vor ispăși astfel păcatele voastre, pînă ce toate trupurile voastre moarte vor cădea în pustie.
34. După cum în patruzeci de zile ați iscodit țara, tot așa, patruzeci de ani veți purta pedeapsa fărădelegilor voastre; adică un an de fiecare zi: și veți ști atunci ce înseamnă să-Mi trag Eu mîna de la voi.
35. Eu, Domnul, am vorbit! În adevăr, așa voi face acestei rele adunări, care s’a unit împotriva Mea; vor fi nimiciți în pustia aceasta și în ea vor muri.“
36. Bărbații pe cari îi trimesese Moise să iscodească țara, și cari, la întoarcerea lor, făcuseră ca toată adunarea să cîrtească împotriva lui, înegrind țara;
37. oamenii aceștia, cari înegriseră țara, au murit acolo înaintea Domnului, loviți de o moarte năpraznică.
38. Numai Iosua, fiul lui Nun, și Caleb, fiul lui Iefune, au rămas cu viață dintre oamenii aceia cari se duseseră să iscodească țara.
39. Moise a spus aceste lucruri tuturor copiilor lui Israel; și poporul a fost într’o mare jale.
40. S’au sculat dis de dimineață a doua zi, și s’au suit pe vîrful muntelui, zicînd: „Iată-ne! sîntem gata să ne suim în locul de care a vorbit Domnul, căci am păcătuit.“
41. Moise a zis: „Pentruce călcați porunca Domnului? Nu veți izbuti.
42. Nu vă suiți, căci Domnul nu este în mijlocul vostru! Nu căutați să fiți bătuți de vrăjmașii voștri.
43. Căci Amaleciții și Cananiții sînt înaintea voastră, și veți cădea uciși de sabie; odată ce v’ați abătut de la Domnul, Domnul nu va fi cu voi.“
44. Ei s’au îndărătnicit și s’au suit pe vîrful muntelui; dar chivotul legămîntului și Moise n’au ieșit din mijlocul taberii.
45. Atunci s’au pogorît Amaleciții și Cananiții, cari locuiau pe muntele acela, i-au bătut, și i-au tăiat în bucăți pînă la Horma.