Vechiul Testament

Noul Testament

Neemia 2:5-11 Versiunea Dumitru Cornilescu (VDC)

5. și am răspuns împăratului: „Dacă găsește cu cale împăratul, și dacă robul tău îi este plăcut, trimete-mă în Iuda, la cetatea mormintelor părinților mei, ca s’o zidesc din nou.“

6. Împăratul, lîngă care ședea și împărăteasa, mi-a zis atunci: „Cît va ținea călătoria ta, și cînd te vei întoarce?“ Împăratul a găsit cu cale să mă lase să plec, și i-am hotărît o vreme.

7. Apoi am zis împăratului: „Dacă găsește împăratul cu cale, să mi se dea scrisori pentru dregătorii de dincolo de Rîu, ca să mă lase să trec și să intru în Iuda,

8. și o scrisoare pentru Asaf, păzitorul pădurii împăratului, ca să-mi dea lemne să fac grinzi pentru porțile cetățuiei de lîngă casă, pentru zidul cetății, și pentru casa în care voi locui.“ Împăratul mi-a dat aceste scrisori, căci mîna cea bună a Dumnezeului meu era peste mine.

9. M’am dus la dregătorii de dincolo de Rîu, și le-am dat scrisorile împăratului, care pusese să mă însoțească niște mai mari ai oastei și niște călăreți.

10. Sanhalat, Horonitul, și Tobia, slujitorul Amonit, cînd au auzit lucrul acesta, nu le-a plăcut deloc că venea un om să caute binele copiilor lui Israel.

11. Am ajuns la Ierusalim, și am rămas acolo trei zile.

Citiți capitolul complet Neemia 2