Vechiul Testament

Noul Testament

Neemia 2:1-7 Versiunea Dumitru Cornilescu (VDC)

1. În luna Nisan, anul al douăzecilea al împăratului Artaxerxe, pe cînd vinul era înaintea lui, am luat vinul și l-am dat împăratului. Niciodată nu fusesem trist înaintea lui.

2. Împăratul mi-a zis: „Pentru ce ai fața tristă? Totuș nu ești bolnav; nu poate fi decît o întristare a inimii.“ Atunci m’a apucat o mare frică,

3. și am răspuns împăratului: „Trăiască împăratul în veac! Cum să n’am fața tristă, cînd cetatea în care sînt mormintele părinților mei este nimicită și porțile ei sînt arse de foc?“

4. Și împăratul mi-a zis: „Ce ceri?“ Eu m’am rugat Dumnezeului cerurilor,

5. și am răspuns împăratului: „Dacă găsește cu cale împăratul, și dacă robul tău îi este plăcut, trimete-mă în Iuda, la cetatea mormintelor părinților mei, ca s’o zidesc din nou.“

6. Împăratul, lîngă care ședea și împărăteasa, mi-a zis atunci: „Cît va ținea călătoria ta, și cînd te vei întoarce?“ Împăratul a găsit cu cale să mă lase să plec, și i-am hotărît o vreme.

7. Apoi am zis împăratului: „Dacă găsește împăratul cu cale, să mi se dea scrisori pentru dregătorii de dincolo de Rîu, ca să mă lase să trec și să intru în Iuda,

Citiți capitolul complet Neemia 2