15. Acolo te va mînca focul, te va nimici sabia cu desăvîrșitre, te va mistui ca niște lăcuste, căci te-ai înmulțit ca forfăcarul, te-ai îngrămădit ca lăcustele!
16. Negustorii tăi sînt mai mulți de cît stelele cerului, s’au îngrămădit ca puii de lăcustă cari își întind aripile și sboară.
17. Voivozii tăi sînt ca lăcustele, mai marii tăi ca o ceată de lăcuste, cari tăbărăsc în dumbrăvi pe răcoarea zilei: cînd răsare soarele, sboară, și nu se mai cunoaște locul unde erau.
18. În timp ce păstorii tăi dorm, împărate al Asiriei, și vițeii tăi se odihnesc, poporul tău este risipit pe munți, și nimeni nu-l mai strînge.
19. Rana ta nu se alină prin nimic, rana ta este fără leac! Toți ceice vor auzi de tine vor bate din palme, căci cine este acela, pe care să nu-l fi atins răutatea ta?