7. Apoi preotul să ungă cu sînge coarnele altarului pentru tămîia mirositoare, care este înaintea Domnului în cortul întîlnirii; iar tot celalt sînge al vițelului să-l verse la picioarele altarului pentru arderile de tot, care este la ușa cortului întîlnirii.
8. Să ia toată grăsimea vițelului adus ca jertfă de ispășire, și anume: grăsimea care acopere măruntaiele și toată grăsimea care ține de ele,
9. cei doi rărunchi, și grăsimea de pe ei, de pe coapse, și prapurul ficatului, pe care-l va deslipi de lîngă rărunchi. Preotul să ia aceste părți,
10. cum se iau de la vițelul adus ca jertfă de mulțămire, și să le ardă pe altarul pentru arderile de tot.
11. Dar pielea vițelului, toată carnea lui, cu capul, picioarele, măruntaiele și balega lui,
12. adică tot vițelul care a mai rămas, să-l scoată afară din tabără, într’un loc curat, unde se aruncă cenușa, și să-l ardă cu lemne pe foc; să fie ars pe grămada de cenușă.
13. Dacă toată adunarea lui Israel a păcătuit fără voie și fără să știe, făcînd împotriva uneia din poruncile Domnului lucruri cari nu trebuiesc făcute, și făcîndu-se astfel vinovată,
14. și dacă păcatul săvîrșit s’a descoperit, adunarea să aducă un vițel ca jertfă de ispășire, și anume să-l aducă înaintea cortului întîlnirii.
15. Bătrînii adunării să-și pună mînile pe capul vițelului înaintea Domnului, și să junghie vițelul înaintea Domnului.
16. Preotul care a primit ungerea, să aducă din sîngele vițelului în cortul întîlnirii;