13. Domnul înaintează ca un viteaz, Își stîrnește rîvna ca un om de război; înalță glasul, strigă, Își arată puterea împotriva vrăjmașilor Săi. –
14. „Am tăcut multă vreme –, zice Domnul, – am tăcut, și M’am ținut. Dar acum voi striga ca o femeie în durerile nașterii, voi gîfăi și voi răsufla.
15. Voi pustii munți și dealuri, le voi usca toată verdeața; voi preface rîurile în ostroave, și iazurile le voi usca.
16. Voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, îi voi povățui pe cărări neștiute de ei; voi preface întunerecul în lumină, înaintea lor, și locurile strîmbe în locuri netede: iată ce voi face, și nu-i voi părăsi.
17. Vor da înapoi, vor fi acoperiți de rușine cei ce se încred în idoli ciopliți și zic idolilor turnați: «Voi sînteți dumnezeii noștri!»
18. «Ascultați, surzilor, priviți și vedeți, orbilor!»
19. Cine este orb, dacă nu robul Meu și surd ca solul Meu, pe care îl trimet? Cine este orb ca prietenul lui Dumnezeu, și orb ca robul Domnului?
20. Ai văzut multe, dar n’ai luat seama la ele; ai deschis urechile, dar n’ai auzit:
21. Domnul a voit, pentru dreptatea Lui, să vestească o lege mare și minunată.