1. „Mîngîiați, mîngîiați pe poporul Meu, zice Dumnezeul vostru.
2. «Vorbiți bine Ierusalimului, și strigați-i că robia lui s’a sfîrșit, că nelegiuirea lui este ispășită; căci a primit din mîna Domnului de două ori cît toate păcatele lui.
3. Un glas strigă: „Pregătiți în pustie calea Domnului, neteziți în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru!
4. Orice vale să fie înălțată, orice munte și orice deal să fie plecate, coastele să se prefacă în cîmpii, și strîmtorile în vîlcele!
5. Atunci se va descoperi slava Domnului, și în clipa aceea orice făptură o va vedea; căci gura Domnului a vorbit.
6. Un glas zice: «Strigă!» – Și eu am răspuns: «Ce să strig?» – «Orice făptură este ca iarba, și toată strălucirea ei ca floarea de pe cîmp.
7. Iarba se usucă, floarea cade, cînd suflă vîntul Domnului peste ea.“ –În adevăr, poporul este ca iarba: