3. Cînd răsună glasul Tău, popoarele fug; cînd Te scoli Tu, neamurile se împrăștie.“
4. „Și prada voastră va fi strînsă cum strînge mușița: sar peste ea cum sar lăcustele.“
5. Domnul este înălțat, și locuiește în înălțime. El umple Sionul de nepărtinire și dreptate.
6. „Zilele tale sînt statornice, înțelepciunea și priceperea sînt un izvor de mîntuire“; frica de Domnul, iată comoara Sionului.
7. Iată, vitejii strigă afară; solii păcii plîng cu amar.
8. Drumurile sînt pustii; nimeni nu mai umblă pe drumuri. Asur a rupt legămîntul, disprețuiește cetățile, nu se uită la nimeni.
9. Țara jălește și este întristată; Libanul este plin de rușine, tînjește; Saronul este ca o pustie; Basanul și Carmelul își scutură frunza.
10. „Acum Mă voi scula, – zice Domnul, – acum Mă voi înălța, acum Mă voi ridica.
11. Ați zămislit fîn, și nașteți paie de miriște; suflarea vostră de mînie împotriva Ierusalimului este un foc, care pe voi înșivă vă va arde de tot.