14. Păcătoșii sînt îngroziți, în Sion, un tremur a apucat pe cei nelegiuiți, cari zic: „Cine din noi va putea să rămînă lîngă un foc mistuitor?“ „Cine din noi va putea să rămînă lîngă niște flacări vecinice?“
15. Celce umblă în neprihănire, și vorbește fără vicleșug, celce nesocotește un cîștig scos prin stoarcere, celce își trage mînile înapoi, ca să nu primească mită, cel ce își astupă urechea să n’audă cuvinte setoase de sînge, și își leagă ochii ca să nu vadă răul,
16. acela va locui în locurile înalte; stînci întărite vor fi locul lui de scăpare; i se va da pîne, și apa nu-i va lipsi.“
17. „Ochii tăi vor vedea pe Împărat în strălucirea Lui, vor privi țara în toată întinderea ei.
18. Inima ta își va aduce aminte de groaza trecută și va zice: «Unde este logofătul? Unde este vistiernicul? Unde este celce veghea asupra turnurilor?»
19. Atunci nu vei mai vedea pe poporul acela îndrăzneț, pe poporul cu vorbirea încîlcită de n’o puteai înțelege, cu limba gîngavă, de n’o puteai pricepe.
20. Privește Sionul, cetatea sărbătorilor noastre! Ochii tăi vor vedea Ierusalimul, ca locuință liniștită, ca un cort, care nu va mai fi mutat, ai cărui țăruși nu vor mai fi scoși niciodată, și ale cărui funii nu vor mai fi deslegate.
21. Da, acolo cu adevărat Domnul este minunat pentru noi: El ne ține loc de rîuri, de pîraie late, unde totuș nu pătrund corăbii cu lopeți, și nu trece niciun vas puternic.
22. Căci Domnul este Judecătorul nostru, Domnul este Legiuitorul nostru, Domnul este Împăratul nostru: El ne mîntuește!
23. Funiile tale s’au slăbit, așa că nu mai pot strînge piciorul catargului, și nu mai pot întinde pînzele. Atunci se împarte prada, care-i așa de mare, că pînă și ologii iau parte la ea.
24. Niciun locuitor nu zice: «Sînt bolnav!» Poporul Ierusalimului capătă iertarea fărădelegilor lui.“