18. „Totuș Domnul așteaptă să Se milostivească de voi, și Se va scula să vă dea îndurare, căci Domnul este un Dumnezeu drept: ferice de toți ceice nădăjduiesc în El!
19. Da, popor al Sionului, locuitor al Ierusalimului, nu vei mai plînge! El Se va îndura de tine, cînd vei striga; cum va auzi, te va asculta.
20. Domnul vă va da pîne în necaz, și apă în strîmtorare. Învățătorii tăi nu se vor mai ascunde, ci ochii tăi vor vedea pe învățătorii tăi.
21. Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: «Iată drumul, mergeți pe el!» Cînd veți voi să vă mai abateți la dreapta sau la stînga.
22. Veți socoti ca spurcate argintul care vă acopere idolii și aurul cu care sînt poleite chipurile turnate. Ca pe o necurăție le vei arunca, și le vei zice: «Afară cu voi de aici!»
23. Atunci El va da ploaie peste sămînța pe care o vei pune în pămînt, și pînea, pe care o va da pămîntul, va fi gustoasă și hrănitoare; în acelaș timp, turmele tale vor paște în pășuni întinse.
24. Boii și măgarii, cari ară pămîntul, vor mînca un nutreț sărat, vînturat cu lopata și cu ciurul.
25. Pe orice munte înalt și pe orice deal înalt, vor izvorî rîuri, curgeri de apă, în ziua marelui măcel, cînd turnurile vor cădea.
26. Și lumina lunii va fi ca lumina soarelui, iar lumina soarelui va fi de șapte ori mai mare (ca lumina a șapte zile), cînd va lega Domnul vînătăile poporului Său, și va tămădui rana loviturilor lui.“
27. „Iată, Numele Domnului vine din depărtare! Mînia Lui este aprinsă, și un pîrjol puternic; buzele Lui sînt pline de urgie, și limba Lui este ca un foc mistuitor;
28. suflarea Lui este ca un șivoi ieșit din albie, care ajunge pînă la gît ca să ciuruiască neamurile cu ciurul nimicirii, și să pună o zăbală înșelătoare în fălcile popoarelor.
29. Voi însă veți cînta ca în noaptea cînd se prăznuiește sărbătoarea, veți fi cu inima veselă, ca cel ce merge în sunetul flautului, ca să se ducă la muntele Domnului, spre Stînca lui Israel.