9. Sufletul meu Te dorește noaptea, și duhul meu Te caută înlăuntrul meu. Căci, cînd se împlinesc judecățile Tale pe pămînt, locuitorii lumii învață dreptatea.
10. Dacă ierți pe cel rău, el totuș nu învață neprihănirea, se dedă la rău în țara în care domnește neprihănirea, și nu caută la măreția Domnului.
11. Doamne, mîna Ta este puternică: ei n’o zăresc! Dar vor vedea rîvna Ta pentru poporul Tău, și vor fi rușinați; va arde focul pe vrăjmașii Tăi.
12. Dar nouă, Doamne, Tu ne dai pace, căci tot ce facem noi, Tu împlinești pentru noi.
13. Doamne, Dumnezeul nostru, alți stăpîni afară de Tine au stăpînit peste noi, dar acum numai pe Tine, și numai Numele Tău îl chemăm.
14. Ceice sînt morți acum nu vor mai trăi, sînt niște umbre, și nu se vor mai scula; căci Tu i-ai pedepsit, i-ai nimicit, și le-ai șters pomenirea.
15. Înmulțește poporul, Doamne! Înmulțește poporul, arată-Ți slava; dă înapoi toate hotarele țării.
16. Doamne, ei Te-au căutat, cînd erau în strîmtorare; au început să se roage, cînd i-ai pedepsit.
17. Cum se svîrcolește o femeie însărcinată, gata să nască, și cum strigă ea în mijlocul durerilor ei, așa am fost noi, departe de Fața Ta, Doamne!
18. Am zămislit, am simțit dureri, și, cînd să naștem, am născut vînt: țara nu este mîntuită, și locuitorii ei nu sînt născuți.
19. Să învie dar morții Tăi! Să se scoale trupurile mele moarte! – Treziți-vă și săriți de bucurie, ceice locuiți în țărînă! Căci roua Ta este o rouă dătătoare de viață, și pămîntul va scoate iarăș afară pe cei morți.“
20. „Du-te, poporul meu, intră în odaia ta, și încuie ușa după tine; ascunde-te cîte-va clipe, pînă va trece mînia!