15. Ochiul preacurvarului pîndește amurgul:«Nimeni nu mă va vedea,» zice el,și își pune o măhramă pe față.
16. Noaptea sparg casele,ziua stau închiși;se tem de lumină.
17. Pentru ei, dimineața este umbra morții,și cînd o văd, simt toate spaimele morții.
18. Dar nelegiuitul alunecă ușor pe fața apelor,pe pămînt n’are decît o parte blestemată,și niciodată n’apucă pe drumul celor vii!
19. Cum sorb seceta și căldura apele zăpezii,așa înghite locuința morților pe cei ce păcătuiesc.
20. Pîntecele mamei îl uită,viermii se ospătează cu el,nimeni nu-și mai aduce aminte de el!Nelegiuitul este sfărîmat ca un copac,
21. el, care pradă pe femeia stearpă și fără copii,el care nu face nici un bine văduvei! …
22. Și totuș, Dumnezeu prin puterea Lui lungește zilele celor sîlnici,și iată-i în picioare cînd nu mai trăgeau nădejde de viață;