7. Cum țîșnesc apele dintr’o fîntînă, așa țîșnește răutatea ei din ea; nu se aude în ea decît sîlnicie și prăpăd; durerea și rănile Îmi izbesc fără curmare privirile.
8. Ia învățătură, Ierusalime, ca nu cumva să Mă depărtez de tine, și să fac din tine un pustiu, o țară nelocuită!“
9. „Așa vorbește Domnul oștirilor: «Vor culege rămășițele lui Israel cum se culeg ciorchinile rămase dintr’o vie. Puneți din nou mîna pe ea, ca și culegătorul pe mlădițe.» –
10. «Cui să vorbesc, și pe cine să iau martor ca să m’asculte?» Urechea lor este netăiată împrejur, și nu sînt în stare să ia aminte. Iată, Cuvîntul Domnului este o ocară pentru ei, și nu le place de el.
11. Eu sînt așa de plin de mînia Domnului, că n’o pot opri.“ – „Toarnă-o peste copilul de pe uliță, și peste adunările tinerilor. Căci și bărbatul și nevasta vor fi prinși, și bătrînul și cel încărcat de zile.
12. Casele lor vor trece în stăpînirea altora, ogoarele și nevestele lor deasemenea, cînd Îmi voi întinde mîna asupra locuitorilor țării, zice Domnul.“
13. „Căci dela cel mai mic pînă la cel mai mare, toți sînt lacomi de cîștig; dela prooroc pînă la preot, toți înșală.
14. Leagă în chip ușuratic rana fiicei poporului Meu, zicînd: «Pace! Pace!» Și totuș nu este pace!
15. Sînt dați de rușine, căci săvîrșesc urîciuni; și totuș nu roșesc, și nu știu de rușine. De aceea vor cădea împreună cu ceice cad, vor fi răsturnați, cînd îi voi pedepsi, zice Domnul.“
16. Așa vorbește Domnul: „Stați în drumuri, uitați-vă, și întrebați cari sînt cărările cele vechi, care este calea cea bună: umblați pe ea, și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre!“ Dar ei răspund: „Nu vrem să umblăm pe ele!“
17. „Am pus niște străjeri peste voi: «Fiți cu luare aminte la sunetul trîmbiței!“ Dar ei răspund: „Nu vrem să fim cu luare aminte!“