14. Leagă în chip ușuratic rana fiicei poporului Meu, zicînd: «Pace! Pace!» Și totuș nu este pace!
15. Sînt dați de rușine, căci săvîrșesc urîciuni; și totuș nu roșesc, și nu știu de rușine. De aceea vor cădea împreună cu ceice cad, vor fi răsturnați, cînd îi voi pedepsi, zice Domnul.“
16. Așa vorbește Domnul: „Stați în drumuri, uitați-vă, și întrebați cari sînt cărările cele vechi, care este calea cea bună: umblați pe ea, și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre!“ Dar ei răspund: „Nu vrem să umblăm pe ele!“
17. „Am pus niște străjeri peste voi: «Fiți cu luare aminte la sunetul trîmbiței!“ Dar ei răspund: „Nu vrem să fim cu luare aminte!“
18. „Deaceea, ascultați, neamuri, și luați seama la ce li se va întîmpla, adunare a poporelor!
19. Ascultă și tu, pămîntule! Iată, voi aduce peste poporul acesta o nenorocire, care va fi rodul gîndurilor lui; căci n’au luat aminte la Cuvintele Mele, și au nesocotit Legea Mea.
20. Ce nevoie am Eu de tămîia care vine din Seba, de trestia mirositoare dintr’o țară depărtată? Arderile voastre de tot nu-Mi plac, și jertfele voastre nu-Mi sînt plăcute.“