15. „Moabul este pustiit, cetățile lui se înalță în fum, floarea tinerimii lui este jungheată, zice Împăratul, al cărui Nume este Domnul oștirilor.“
16. „Peirea Moabului este aproape să vină, nenorocirea lui vine în graba mare.
17. Bociți-l, toți ceice-l înconjurați, toți cari-i cunoașteți numele! Și ziceți: «Cum a fost sfărîmat acest puternic toiag de cîrmuire, acest toiag măreț!“
18. „Pogoară-te din locașul slavei, șezi jos pe pămîntul uscat, locuitoare, fiica Dibonului! Căci pustiitorul Moabului se suie împotriva ta, și-ți nimicește cetățuile.
19. Stai pe drum și pîndește, locuitoarea Aroerului! Întreabă pe fugar și pe cel scăpat, și zi: «Ce s’a întîmplat?»
20. Moabul este acoperit de rușine, căci este zdrobit. Gemeți și strigați! Vestiți în Arnon că Moabul este pustiit!
21. A venit pedeapsa și peste țara cîmpiei, peste Holon, peste Iahaț, peste Mefaat,
22. peste Dibon, peste Nebo, peste Bet-Diblataim,
23. peste Chiriataim, peste Bet-Gamul, peste Bet-Meon,
24. peste Cheriiot, peste Boțra, peste toate cetățile din țara Moabului, fie depărtate, fie apropiate.
25. Tăria Moabului este frîntă, și brațul lui zdrobit, zice Domnul.“
26. „Îmbătați-l, căci s’a semețit împotriva Domnului! De aceea, prăvălească-se Moabul în vărsătura lui, și să ajungă de rîs și el!
27. N’a fost Israel de rîsul tău? A fost prins el oare printre hoți, de dai din cap, ori de cîte ori vorbești de el?
28. Părăsiți cetățile, și locuiți în stînci, locuitori ai Moabului! Și fiți ca porumbeii, cari își fac cuibul pe marginea peșterilor!