1. Asupra Moabului. „Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Vai de Nebo, căci este pustiit! Chiriataimul este acoperit de rușine, este luat; cetățuia este acoperită de rușine și zdrobită!
2. S’a dus fala Moabului, la Hesbon i se pune la cale pieirea: «Haidem, să-l nimicim din mijlocul neamurilor!» «Și tu vei fi nimicit Madmenule, sabia va merge după tine!»
3. Se aud strigăte din Horonaim: prăpăd și nimicire!
4. Moabul este zdrobit! Chiar și cei mici ai lui strigă.
5. Căci într’un plîns necurmat suie suișul Luhitului, și se aud strigăte de durere la pogorîșul Horonaimului, din pricina nimicirii!“
6. „Fugiți, scăpați-vă viața, și fiți ca un nevoiaș desțărat în pustie!
7. Căci, pentrucă te-ai încrezut în faptele și în vistieriile tale, vei fi luat și tu, și Chemoșul va merge în robie, cu preoții și căpeteniile lui.
8. Pustiitorul va intra în fiecare cetate, și nicio cetate nu va scăpa. Valea va pieri și cîmpia va fi nimicită, cum a spus Domnul.
9. Dați aripi Moabului, să plece în sbor! Cetățile lui sînt prefăcute în pustie, nu vor mai avea locuitori.