4. Din vina ta vei perde moștenirea, pe care ți-o dădusem; te voi face să slujești vrăjmașului tău într’o țară, pe care n’o cunoști, căci ați aprins focul mîniei Mele, care va arde totdeauna.“
5. „Așa vorbește Domnul: blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijinește pe un muritor și își abate inima dela Domnul!
6. Căci este ca un nenorocit în pustie, și nu vede venind fericirea; locuiește în locurile arse ale pustiei, într’un pămînt sărat și fără locuitori.
7. Binecuvîntat să fie omul, care se încrede în Domnul, și a cărui nădejde este Domnul!
8. Căci el este ca un pom sădit lîngă ape care-și întinde rădăcinile spre rîu; nu se teme de căldură, cînd vine, și frunzișul lui rămîne verde; în anul secetei, nu se teme, și nu încetează să aducă roadă.“
9. „Inima este nespus de înșelătoare și de desnădăjduit de rea; cine poate s’o cunoască?
10. „Eu, Domnul, cercetez inima, și cerc rărunchii, ca să răsplătesc fiecăruia după purtare lui, după rodul faptelor lui.“
11. Ca o potîrnichie, care clocește niște ouă pe cari nu le-a ouat ea, așa este celce agonisește bogății pe nedrept; trebuie să le părăsească în mijlocul zilelor sale, și la urmă nu este decît un nebun.
12. Scaun de domnie plin de slavă, înălțat dela început, loc al sfîntului nostru Locaș,
13. Doamne, nădejdea lui Israel! Toți ceice Te părăsesc vor fi acoperiți de rușine.“ – „Ceice se abat dela Mine vor fi scriși pe pămînt, căci părăsesc pe Domnul, izvorul de apă vie.“
14. Vindecă-mă, Tu, Doamne, și voi fi vindecat; mîntuiește-mă Tu, și voi fi mîntuit; căci Tu ești slava mea!
15. Iată, ei îmi zic: „Unde este Cuvîntul Domnului? Să se împlinească dar!“
16. „Și eu, ca să Te ascult, n’am vrut să nu fiu păstor; nici n’am dorit ziua nenorocirii, știi; și ce a ieșit din buzele mele, este descoperit înaintea Ta.