4. Din vina ta vei perde moștenirea, pe care ți-o dădusem; te voi face să slujești vrăjmașului tău într’o țară, pe care n’o cunoști, căci ați aprins focul mîniei Mele, care va arde totdeauna.“
5. „Așa vorbește Domnul: blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijinește pe un muritor și își abate inima dela Domnul!
6. Căci este ca un nenorocit în pustie, și nu vede venind fericirea; locuiește în locurile arse ale pustiei, într’un pămînt sărat și fără locuitori.
7. Binecuvîntat să fie omul, care se încrede în Domnul, și a cărui nădejde este Domnul!
8. Căci el este ca un pom sădit lîngă ape care-și întinde rădăcinile spre rîu; nu se teme de căldură, cînd vine, și frunzișul lui rămîne verde; în anul secetei, nu se teme, și nu încetează să aducă roadă.“
9. „Inima este nespus de înșelătoare și de desnădăjduit de rea; cine poate s’o cunoască?
10. „Eu, Domnul, cercetez inima, și cerc rărunchii, ca să răsplătesc fiecăruia după purtare lui, după rodul faptelor lui.“