1. Păcatul lui Iuda este scris cu un priboi de fer, cu un vîrf de diamant; este săpat pe tabla inimii lor, și pe coarnele altarelor lor.
2. Cum se gîndesc la copiii lor, așa se gîndesc la altarele lor, și la idolii și Astartele lor lîngă copacii verzi, pe dealurile înalte.
3. Eu dau la pradă muntele Meu și ogoarele lui, avuțiile tale, toate vistieriile și înălțimile tale, din pricina păcatelor tale, pe tot ținutul tău!
4. Din vina ta vei perde moștenirea, pe care ți-o dădusem; te voi face să slujești vrăjmașului tău într’o țară, pe care n’o cunoști, căci ați aprins focul mîniei Mele, care va arde totdeauna.“
5. „Așa vorbește Domnul: blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijinește pe un muritor și își abate inima dela Domnul!
6. Căci este ca un nenorocit în pustie, și nu vede venind fericirea; locuiește în locurile arse ale pustiei, într’un pămînt sărat și fără locuitori.
7. Binecuvîntat să fie omul, care se încrede în Domnul, și a cărui nădejde este Domnul!
8. Căci el este ca un pom sădit lîngă ape care-și întinde rădăcinile spre rîu; nu se teme de căldură, cînd vine, și frunzișul lui rămîne verde; în anul secetei, nu se teme, și nu încetează să aducă roadă.“
9. „Inima este nespus de înșelătoare și de desnădăjduit de rea; cine poate s’o cunoască?