6. Faraon a răspuns: „Suie-te, și îngroapă pe tatăl tău, după jurămîntul pe care te-a pus să-l faci.“
7. Iosif s’a suit, ca să îngroape pe tatăl său. Împreună cu el s’au suit toți slujitorii lui Faraon, bătrînii casei lui, toți bătrînii țării Egiptului,
8. toată casa lui Iosif, frații săi, și casa tatălui său; n’au lăsat în ținutul Gosen decît pruncii, oile și boii.
9. Împreună cu Iosif mai erau cară și călăreți, așa că alaiul era foarte mare.
10. Cînd au ajuns la aria lui Atad, care este dincolo de Iordan, au făcut plîngere mare și jalnică; și Iosif a ținut în cinstea tatălui său un bocet de șapte zile.
11. Locuitorii țării, Cananiții, au fost martori la bocetul acesta din aria lui Atad, și au zis: „Iată un mare bocet printre Egipteni!“ De aceea s’a dat acestei arii numele Abel-Mițraim; ea este dincolo de Iordan.
12. Astfel au împlinit fiii lui Iacov poruncile tatălui lor.
13. L-au dus în țara Canaan și l-au îngropat în peștera din ogorul Macpela, pe care-l cumpărase Avraam dela Hetitul Efron, ca moșie de înmormîntare, și care este față în față cu Mamre.
14. Iosif, după ce a îngropat pe tatăl său, s’a întors în Egipt, împreună cu frații săi și cu toți cei ce se suiseră cu el, ca să îngroape pe tatăl său.
15. Cînd au văzut frații lui Iosif că tatăl lor a murit, au zis: „Dacă va prinde Iosif ură pe noi, și ne va întoarce tot răul, pe care i l-am făcut?“
16. Și au trimes să spună lui Iosif: „Tatăl tău a dat porunca aceasta înainte de moarte:
17. „Așa să vorbiți lui Iosif: «Oh! iartă nelegiuirea fraților tăi și păcatul lor, căci ți-au făcut rău!» Iartă acum păcatul robilor Dumnezeului tatălui tău!“ Iosif a plîns cînd a auzit cuvintele acestea.
18. Frații lui au venit și s’au aruncat ei înșiși cu fața la pămînt înaintea lui, și i-au zis: „Sîntem robii tăi.“