16. Și au trimes să spună lui Iosif: „Tatăl tău a dat porunca aceasta înainte de moarte:
17. „Așa să vorbiți lui Iosif: «Oh! iartă nelegiuirea fraților tăi și păcatul lor, căci ți-au făcut rău!» Iartă acum păcatul robilor Dumnezeului tatălui tău!“ Iosif a plîns cînd a auzit cuvintele acestea.
18. Frații lui au venit și s’au aruncat ei înșiși cu fața la pămînt înaintea lui, și i-au zis: „Sîntem robii tăi.“
19. Iosif le-a zis: „Fiți fără teamă; căci sînt eu oare în locul lui Dumnezeu?
20. Voi, negreșit, v’ați gîndit să-mi faceți rău: dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceeace se vede azi, și anume, să scape viața unui popor în mare număr.
21. Fiți dar fără teamă, căci eu vă voi hrăni, pe voi și pe copiii voștri.“ Și i-a mîngăiat, și le-a îmbărbătat inimile.
22. Iosif a locuit în Egipt, el și casa tatălui său; și a trăit o sută zece ani.
23. Iosif a văzut pe fiii lui Efraim pînă la al treilea neam; și fiii lui Machir, fiul lui Manase, s’au născut pe genunchii lui.
24. Iosif a zis fraților săi: „Eu am să mor! Dar Dumnezeu vă va cerceta, și vă va face să vă suiți din țara aceasta în țara, pe care a jurat că o va da lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov.“
25. Iosif a pus pe fiii lui Israel să jure, zicînd: „Cînd vă va cerceta Dumnezeu, să luați și oasele mele de aici.“
26. Iosif a murit, în vîrstă de o sută zece ani. L-au îmbălsămat, și l-au pus într’un sicriu în Egipt.