25. Ei au zis: „Tu ne-ai scăpat viața! Să căpătăm trecere înaintea domnului nostru, și vom fi robi ai lui Faraon.“
26. Iosif a făcut din aceasta o lege, care a rămas în picioare pînă în ziua de azi, și după care, a cincea parte din venitu pămînturilor Egiptului este a lui Faraon; numai pămînturile preoților nu sînt ale lui Faraon.
27. Israel a locuit în țara Egiptului, în ținutul Gosen. Ei s’au înstărit, au crescut și s’au înmulțit foarte mult.
28. Iacov a trăit șaptesprezece ani în țara Egiptului; și zilele anilor vieții lui Iacov au fost de o sută patruzeci și șapte de ani.
29. Cînd s’a apropiat Israel de clipa morții, a chemat pe fiul său Iosif, și i-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, pune, rogu-te, mîna subt coapsa mea, și poartă-te cu bunătate și credincioșie față de mine: să nu mă îngropi în Egipt.
30. Ci cînd mă voi culca lîngă părinții mei, să mă scoți afară din Egipt, și să mă îngropi în mormîntul lor.“ Iosif a răspuns: „Voi face după cuvîntul tău.“
31. Iacov a zis: „Jură-mi.“ Și Iosif i-a jurat. Apoi Israel s’a plecat cu fața pe căpătîiul patului.