15. Cînd s’a sfîrșit argintul din țara Egiptului și din țara Canaanului, toți Egiptenii au venit la Iosif, și au zis: „Dă-ne pîne! Pentruce să murim în fața ta? Căci argint nu mai avem.“
16. Iosif a zis: „Dați vitele voastre, și vă voi da pîne în schimbul vitelor voastre, dacă nu mai aveți argint.“
17. Și-au adus vitele la Iosif, și Iosif le-a dat pîne în schimbul cailor, în schimbul turmelor de oi și de boi, și în schimbul măgarilor. Le-a dat astfel pîne în anul acela în schimbul tuturor turmelor lor.
18. Dupăce a trecut anul acela, au venit la Iosif în anul următor, și i-au zis: „Nu putem să ascundem domnului nostru faptul că argintul s’a sfîrșit, și turmele de vite au trecut în stăpînirea domnului nostru; nu mai rămîn înaintea domnului nostru de cît trupurile și pămînturile noastre.
19. Pentruce să murim subt ochii tăi, noi și pămînturile noastre? Cumpără-ne împreună cu pămînturile noastre în schimbul pînii, și vom fi ai domnului nostru, noi și pămînturile noastre. Dă-ne sămînță să sămănăm, ca să trăim și să nu murim, și să nu ne rămînă pămînturile pustii.“
20. Iosif a cumpărat pentru Faraon toate pămînturile Egiptului; căci Egiptenii și-au vîndut fiecare ogorul, pentrucă îi silea foametea. Și țara a ajuns în stăpînirea lui Faraon.