8. Dimineața, Faraon s’a turburat, și a trimes să cheme pe toți magii și pe toți înțelepții Egiptului. Le-a istorisit visurile lui. Dar nimeni n’a putut să le tîlmăcească lui Faraon.
9. Atunci mai marele paharnicilor a luat cuvîntul, și a zis lui Faraon: „Mi-aduc aminte astăzi de greșala mea.
10. Faraon se mîniase pe slujitorii lui; și mă aruncase în temniță, în casa căpeteniei străjerilor, pe mine și pe mai marele pitarilor.
11. Amîndoi am visat cîte un vis în aceeaș noapte; și anume, fiecare din noi a visat un vis, care a primit o tîlmăcire deosebită.
12. Era acolo cu noi un tînăr Evreu, rob al căpeteniei străjerilor. I-am istorisit visurile noastre, și el ni le-a tîlmăcit, și ne-a spus întocmai ce înseamnă visul fiecăruia.
13. Lucrurile s’au întîmplat întocmai după tîlmăcirea pe care ne-o dăduse el. Pe mine Faraon m’a pus iarăș în slujba mea, iar pe mai marele pitarilor l-a spînzurat.“
14. Faraon a trimes să cheme pe Iosif. L-au scos în grabă din temniță. Iosif s’a ras, și-a schimbat hainele, și s’a dus la Faraon.
15. Faraon a zis lui Iosif: „Am visat un vis. Nimeni nu l-a putut tîlmăci; și am aflat că tu tîlmăcești un vis, îndată dupăce l-ai auzit.“
16. Iosif a răspuns lui Faraon: „Nu eu! Dumnezeu este Acela care va da un răspuns prielnic lui Faraon!“
17. Faraon a început să istorisească atunci lui Iosif: „În visul meu, se făcea că stăteam pe malul rîului.
18. Și deodată șapte vaci grase la trup și frumoase la chip s’au suit din rîu, și au început să pască prin mlaștini.
19. După ele s’au suit alte șapte vaci, slabe, foarte urîte la chip, și sfrijite: n’am mai văzut altele așa de urîte în toată țara Egiptului.
20. Vacile cele sfrijite și slabe au mîncat pe cele șapte vaci dintîi, cari erau grase.
21. Le-au înghițit, fără să se poată cunoaște că intraseră în pîntecele lor; ba încă înfățișarea lor era tot așa de urîtă ca mai înainte. Și m’am deșteptat.