36. Bucatele acestea vor fi provizia țării, pentru cei șapte ani de foamete, cari vor veni în țara Egiptului, pentruca țara să nu fie prăpădită de foamete.“
37. Cuvintele acestea au plăcut lui Faraon și tuturor slujitorilor lui.
38. Și Faraon a zis slujitorilor săi: „Am putea noi oare să găsim un om ca acesta, care să aibă în el Duhul lui Dumnezeu?“
39. Și Faraon a zis lui Iosif: „Fiindcă Dumnezeu ți-a făcut cunoscut toate aceste lucruri, nu este nimeni care să fie atît de priceput și atît de înțelept ca tine.
40. Te pun mai mare peste casa mea, și tot poporul meu va asculta de poruncile tale. Numai scaunul meu de domnie mă va ridica mai pe sus de tine.“
41. Faraon a zis lui Iosif: „Uite, îți dau stăpînire peste toată țara Egiptului.“
42. Faraon și-a scos inelul din deget, și l-a pus în degetul lui Iosif; l-a îmbrăcat cu haine de in subțire, și i-a pus un lanț de aur la gît.
43. L-a suit în carul care venea după al lui, și strigau înaintea lui: „În genunchi!“ Astfel i-a dat Faraon stăpînire peste toată țara Egiptului.
44. Și a mai zis lui Iosif: „Eu sînt Faraon! Dar fără tine nimeni nu va ridica mîna nici piciorul în toată țara Egiptului.“
45. Faraon a pus lui Iosif numele: Țafnat-Paeneah, și i-a dat de nevastă pe Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On. Și Iosif a pornit să cerceteze țara Egiptului.
46. Iosif era în vîrstă de treizeci de ani cînd s’a înfățișat înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, și a plecat de la Faraon și a străbătut toată țara Egiptului.
47. În timpul celor șapte ani de rod, pămîntul a dat bucate din belșug.
48. Iosif a strîns toate bucatele din acești șapte ani de belșug în țara Egiptului. A făcut provizii în cetăți, punînd în fiecare cetate bucatele de pe cîmpul de primprejur.