34. Faraon să pună prefecți în țară, ca să ridice o cincime din roadele Egiptului în timpul celor șapte ani de belșug.
35. Să se strîngă toate bucatele din acești ani buni cari au să vină; să se facă, la îndemîna lui Faraon, grămezi de grîu, provizii în cetăți, și să le păzească.
36. Bucatele acestea vor fi provizia țării, pentru cei șapte ani de foamete, cari vor veni în țara Egiptului, pentruca țara să nu fie prăpădită de foamete.“
37. Cuvintele acestea au plăcut lui Faraon și tuturor slujitorilor lui.
38. Și Faraon a zis slujitorilor săi: „Am putea noi oare să găsim un om ca acesta, care să aibă în el Duhul lui Dumnezeu?“
39. Și Faraon a zis lui Iosif: „Fiindcă Dumnezeu ți-a făcut cunoscut toate aceste lucruri, nu este nimeni care să fie atît de priceput și atît de înțelept ca tine.
40. Te pun mai mare peste casa mea, și tot poporul meu va asculta de poruncile tale. Numai scaunul meu de domnie mă va ridica mai pe sus de tine.“
41. Faraon a zis lui Iosif: „Uite, îți dau stăpînire peste toată țara Egiptului.“
42. Faraon și-a scos inelul din deget, și l-a pus în degetul lui Iosif; l-a îmbrăcat cu haine de in subțire, și i-a pus un lanț de aur la gît.
43. L-a suit în carul care venea după al lui, și strigau înaintea lui: „În genunchi!“ Astfel i-a dat Faraon stăpînire peste toată țara Egiptului.
44. Și a mai zis lui Iosif: „Eu sînt Faraon! Dar fără tine nimeni nu va ridica mîna nici piciorul în toată țara Egiptului.“
45. Faraon a pus lui Iosif numele: Țafnat-Paeneah, și i-a dat de nevastă pe Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On. Și Iosif a pornit să cerceteze țara Egiptului.
46. Iosif era în vîrstă de treizeci de ani cînd s’a înfățișat înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, și a plecat de la Faraon și a străbătut toată țara Egiptului.
47. În timpul celor șapte ani de rod, pămîntul a dat bucate din belșug.
48. Iosif a strîns toate bucatele din acești șapte ani de belșug în țara Egiptului. A făcut provizii în cetăți, punînd în fiecare cetate bucatele de pe cîmpul de primprejur.
49. Iosif a strîns grîu, ca nisipul mării, atît de mult, că au încetat să-l mai măsoare, pentru că era fără măsură.
50. Înaintea anilor de foamete, i s’au născut lui Iosif doi fii, pe care i-a născut Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On.
51. Iosif a pus întîiului născut numele Manase; „căci“, a zis el, „Dumnezeu m’a făcut să uit toate necazurile mele și toată casa tatălui meu.“
52. Și celui de al doilea i-a pus numele Efraim; „căci“, a zis el, „Dumnezeu m’a făcut roditor în țara întristării mele.“
53. Cei șapte ani de belșug cari au fost în țara Egiptului, au trecut.
54. Și au început să vină cei șapte ani de foamete, așa cum vestise Iosif. În toată țările era foamete; dar în toată țara Egiptului era pîne.