18. Cuvintele lor au plăcut lui Hamor și lui Sihem, fiul lui Hamor.
19. Tînărul n’a pregetat să facă lucrul acesta, căci iubea pe fata lui Iacov, și era cel mai bine văzut în casa tatălui său.
20. Hamor și fiul lui Sihem s’au dus la poarta cetății, și au vorbit astfel oamenilor din cetatea lor:
21. „Oamenii aceștia au gînduri de pace față de noi; să rămînă dar în țară, și să facă negoț; țara este destul de largă pentru ei. Noi vom lua de neveste pe fetele lor, și le vom da de neveste pe fetele noastre.
22. Dar oamenii aceștia nu vor voi să locuiască împreună cu noi, ca să alcătuim un singur popor, decît dacă orice parte bărbătească dintre noi se va tăia împrejur, după cum și ei înșiși sînt tăiați împrejur.
23. Turmele lor, averile lor și toate vitele lor, vor fi atunci ale noastre. Să primim numai ce cer ei, ca să rămînă la noi.“
24. Toți ceice treceau pe poarta cetății, au ascultat pe Hamor și pe fiul său Sihem; și toți bărbații au fost tăiați împrejur, toți ceice treceau pe poarta cetății.
25. A treia zi, pe cînd sufereau ei încă, cei doi fii ai lui Iacov, Simeon și Levi, frații Dinei, și-au luat fiecare sabia, s’au năpustit asupra cetății, care se credea în liniște, și au ucis pe toți bărbații.
26. Au trecut de asemenea prin ascuțișul săbiei pe Hamor și pe fiul său Sihem; au ridicat pe Dina din casa lui Sihem, și au ieșit afară.
27. Fiii lui Iacov s’au aruncat asupra celor morți, și au jăfuit cetatea, pentrucă necinstiseră pe sora lor.
28. Le-au luat oile, boii și măgarii, tot ce era în cetate și ce era pe cîmp;
29. le-au luat ca pradă de război toate bogățiile, copiii și nevestele, și tot ce se găsea în case.
30. Atunci Iacov a zis lui Simeon și lui Levi: „Voi m’ați nenorocit, făcîndu-mă urît locuitorilor țării, Cananiților și Feresiților. N’am supt porunca mea decît un mic număr de oameni; ei se vor strînge împotriva mea, mă vor bate, și voi fi nimicit, eu și casa mea.“
31. Ei au răspuns: „Se cuvenea oare să se poarte cu sora noastră cum se poartă cu o curvă?“