8. De acolo a pornit spre munte, la răsărit de Betel, și și-a întins cortul, avînd Betelul la apus și Ai la răsărit. A zidit și acolo un altar Domnului, și a chemat Numele Domnului.
9. Avram și-a urmat drumul, înaintînd mereu spre meazăzi.
10. A venit însă o foamete în țară; și Avram s’a pogorît în Egipt, ca să locuiască pentru cîtăva vreme acolo; căci era mare foamete în țară.
11. Cînd era aproape să intre în Egipt, a zis nevestei sale Sarai: „Iată, știu că ești o femeie frumoasă la față.
12. Cînd te vor vedea Egiptenii, vor zice: «Aceasta este nevasta lui!» Și pe mine mă vor omorî, iar pe tine te vor lăsa cu viață.
13. Spune, rogu-te, că ești sora mea, ca să-mi meargă bine din pricina ta, și sufletul meu să trăiască datorită ție.“
14. Cînd a ajuns Avram în Egipt, Egiptenii au văzut că nevasta lui era foarte frumoasă.
15. Slujbașii cei mai de frunte ai lui Faraon au văzut-o și ei, și au lăudat-o la Faraon; și femeia a fost adusă în casa lui Faraon.
16. Pe Avram l-a primit bine din pricina ei; și Avram a căpătat oi, boi, măgari, robi și roabe, măgărițe și cămile.
17. Dar Domnul a lovit cu mari urgii pe Faraon și casa lui, din pricina nevestei lui Avram Sarai.
18. Atunci Faraon a chemat pe Avram, și i-a zis: „Ce mi-ai făcut? Pentruce nu mi-ai spus că este nevastă-ta?
19. De ce ai zis: «Este sora mea», și am luat-o astfel de nevastă? Acum, iată-ți nevasta; ia-o, și pleacă!“