9. Te voi preface în niște pustietăți vecinice, cetățile nu-ți vor mai fi locuite, și veți ști că Eu sînt Domnul.
10. Pentrucă ai zis: «Aceste două neamuri, și aceste două țări vor fi ale mele, și le vom lua în stăpînire!» măcar că Domnul era acolo,
11. de aceea pe viața Mea, zice Domnul Dumnezeu, că Mă voi purta cu tine după mînia și urgia, pe cari le-ai arătat și tu, în ura ta, împotriva lor; și Mă voi face cunoscut în mijlocul lor, cînd te voi judeca.
12. Vei ști însă că Eu, Domnul, am auzit toate batjocurile, pe cari le-ai rostit împotriva munților lui Israel, cînd ai zis: «Sînt pustiiți, și ne sînt dați ca pradă!»
13. V’ați fălit astfel împotriva Mea prin vorbirile voastre, și v’ați înmulțit cuvintele împotriva Mea: am auzit!“
14. Așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Cînd toată țara se va bucura, pe tine te voi preface într’o pustietate!
15. Din pricina bucuriei pe care ai simțit-o că moștenirea casei lui Israel era pustiită, îți voi face și ție la fel. Vei ajunge o pustietate, munte al Seirului, tu și tot Edomul, și se va ști că Eu sînt Domnul.