40. Căci pe muntele Meu cel sfînt, pe muntele cel înalt al lui Israel, – zice Domnul, Dumnezeu – acolo Îmi va sluji toată casa lui Israel, toți cei ce vor fi în țară; acolo îi voi primi cu bunăvoință, voi cere darurile voastre de mîncare, cele dintîi roade din darurile voastre, și tot ce-Mi veți închina.
41. Vă voi primi ca pe niște miresme cu miros plăcut, dupăce vă voi scoate din mijlocul popoarelor, și vă voi strînge din țările în cari sînteți risipiți; și voi fi sfințit de voi înaintea neamurilor.
42. Și veți ști că Eu sînt Domnul, cînd vă voi aduce înapoi în țara lui Israel, în țara pe care jurasem că o voi da părinților voștri.
43. Acolo vă veți aduce aminte de purtarea voastră și de toate faptele voastre cu cari v’ați spurcat; și vă va fi scîrbă de voi înșivă, din pricina tuturor fărădelegilor pe cari le-ați făcut.
44. Și veți ști că Eu sînt Domnul, cînd Mă voi purta cu voi avînd în vedere Numele Meu, și nicidecum după purtarea voastră rea, nici după faptele voastre stricate, casa lui Israel, zice Domnul, Dumnezeu.“
45. Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
46. „Fiul omului, întoarce-ți fața spre miazăzi, și vorbește împotriva locurilor de miazăzi! Proorocește împotriva pădurii din cîmpiile de miazăzi!
47. Spune pădurii de la miazăzi: „Ascultă cuvîntul Domnului! Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: „Iată, voi aprinde un foc în tine, care va mistui orice copac verde și orice copac uscat: nimeni nu va putea stinge flacăra aprinsă, și totul va fi ars de ea, dela miazăzi pînă la miazănoapte.
48. Și orice făptură va vedea că Eu, Domnul, l-am aprins, și nu se va stinge nici de cum!“
49. Eu am zis: „Ah! Doamne, Dumnezeule! Ei zic despre mine: „Omul acesta face într’una la pilde!“