Capitolele

  1. 1
  2. 2
  3. 3
  4. 4
  5. 5
  6. 6
  7. 7
  8. 8
  9. 9
  10. 10
  11. 11
  12. 12
  13. 13
  14. 14
  15. 15
  16. 16
  17. 17
  18. 18
  19. 19
  20. 20
  21. 21
  22. 22
  23. 23
  24. 24
  25. 25
  26. 26
  27. 27
  28. 28
  29. 29
  30. 30
  31. 31
  32. 32
  33. 33
  34. 34
  35. 35
  36. 36
  37. 37
  38. 38
  39. 39
  40. 40
  41. 41
  42. 42
  43. 43
  44. 44
  45. 45
  46. 46
  47. 47
  48. 48

Vechiul Testament

Noul Testament

Ezechiel 20 Versiunea Dumitru Cornilescu (VDC)

1. În al șaptelea an, în ziua a zecea a lunii a cincea, unii din bătrînii lui Israel au venit la mine să întrebe pe Domnul, și au șezut jos înaintea mea.

2. Și Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:

3. „Fiul omului, vorbește bătrînilor lui Israel, și spune-le: „Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: „Să Mă întrebați ați venit? Pe viața Mea, că nu Mă voi lăsa să fiu întrebat de voi, zice Domnul, Dumnezeu.“

4. „Vrei să-i judeci, fiul omului? Dacă vrei să-i judeci, pune-le înainte urîciunile părinților lor!

5. Spune-le: „Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: «În ziua cînd am ales pe Israel, Mi-am ridicat mîna spre sămînța casei lui Iacov, și M’am arătat lor în țara Egiptului; Mi-am ridicat mîna spre ei, și am zis: „Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru!“

6. În ziua aceea, Mi-am ridicat mîna spre ei, ca să-i duc din țara Egiptului într’o țară, pe care o căutasem pentru ei, țară în care curge lapte și miere, cea mai frumoasă dintre toate țările.

7. Atunci le-am zis: „Lepădați fiecare urîciunile cari vă atrag privirile, și nu vă spurcați cu idolii Egiptului! Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru!“

8. Dar ei s’au răzvrătit împotriva Mea, și n’au vrut să Mă asculte. Niciunul n’a lepădat urîciunile, cari îi atrăgeau privirile, și n’au părăsit idolii Egiptului. Atunci am pus de gînd să-Mi vărs mînia peste ei, să-Mi sleiesc mînia împotriva lor, în mijlocul țării Egiptului.

9. Dar am avut în vedere Numele Meu, ca să nu fie pîngărit în ochii neamurilor printre cari se aflau, și în fața cărora Mă arătasem lor, ca să-i scot din țara Egiptului.

10. Și i-am scos astfel din țara Egiptului, și i-am dus în pustie.

11. Le-am dat legile Mele și le-am făcut cunoscut poruncile Mele, pe cari trebuie să le împlinească omul, ca să trăiască prin ele.

12. Le-am dat și Sabatele Mele, să fie ca un semn între Mine și ei, pentruca să știe că Eu sînt Domnul, care-i sfințesc.

13. Dar casa lui Israel s’a răzvrătit împotriva Mea în pustie. N’au urmat legile Mele, ci au lepădat poruncile Mele, pe cari trebuie să le împlinească omul, ca să trăiască prin ele, și Mi-au pîngărit peste măsură de mult Sabatele Mele. Atunci am avut de gînd să-Mi vărs mînia peste ei în pustie, ca să-i nimicesc.

14. Dar am avut în vedere Numele Meu, ca să nu fie pîngărit în ochii neamurilor în fața cărora îi scosesem din Egipt.

15. Chiar și în pustie Mi-am ridicat mîna spre ei și le-am jurat că nu-i voi duce în țara pe care le-o hotărîsem, țară în care curge lapte și miere, cea mai frumoasă din toate țările;

16. și aceasta pentrucă au lepădat poruncile Mele și n’au urmat legile Mele, și pentrucă au pîngărit Sabatele Mele, căci inima nu li s’a depărtat dela idolii lor.

17. Dar m’am uitat cu milă la ei, nu i-am nimicit, și nu i-am stîrpit în pustie.

18. Atunci am zis fiilor lor în pustie: „Nu vă luați după rînduielile părinților voștri, nu țineți obiceiurile lor, și nu vă spurcați cu idolii lor!

19. Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru; umblați întocmai după rînduielile Mele, păziți poruncile Mele, și împliniți-le.

20. Sfințiți Sabatele Mele, căci ele sînt un semn între Mine și voi, ca să știți că Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru!“

21. Dar fiii s’au răzvrătit și ei împotriva Mea. N’au umblat după rînduielile Mele, n’au păzit și n’au împlinit poruncile Mele, pe cari trebuie să le împlinească omul, ca să trăiască prin ele, și au pîngărit Sabatele Mele. Atunci am avut de gînd să-Mi vărs urgia peste ei, să-Mi sting mînia împotiva lor în pustie.

22. Dar Mi-am tras mîna înapoi, și am avut în vedere Numele Meu, ca să nu fie pîngărit înaintea neamurilor în fața cărora îi scosesem din Egipt.

23. În pustie, Mi-am ridicat iarăș mîna spre ei, și le-am jurat că am să-i împrăștii printre neamuri, și să-i risipesc în felurite țări,

24. pentrucă n’au împlinit poruncile Mele, și au lepădat învățăturile Mele, au pîngărit Sabatele mele, și și-au întors ochii spre idolii părinților lor.

25. Ba încă le-am dat și legi cari nu erau bune, și porunci prin cari nu puteau să trăiască.

26. I-am spurcat prin darurile lor de mîncare, cînd treceau prin foc pe toți întîii lor născuți; am vrut să-i pedepsesc astfel, și să le arăt că Eu sînt Domnul.“

27. „De aceea, fiul omului, vorbește casei lui Israel, și spune-le: „Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: „Părinții voștri M’au batjocorit și mai mult, arătîndu-se necredincioși față de Mine.

28. Și anume, cînd i-am dus în țara pe care jurasem că le-o voi da, și ei și-au aruncat ochii spre orice deal înalt și spre orice copac stufos, acolo și-au adus jertfele, acolo și-au adus darurile de mîncare cari Mă mîniau, acolo și-au ars mirezmele de un miros plăcut, și acolo și-au turnat jertfele de băutură.

29. Eu i-am întrebat: „Ce sînt aceste înălțimi, la cari vă duceți?“ De aceea li s’a dat numele de «înălțimi» pînă în ziua de azi!

30. Deaceea spune casei lui Israel: „Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: „Voiți voi să spurcați în felul părinților voștri și să curviți alergînd după urîciunile lor?

31. Da, aducîndu-vă darurile de mîncare, trecîndu-vă copiii prin foc, vă spurcați și azi prin idolii voștri. Și Eu să Mă las să fiu întrebat de voi, casa lui Israel! Pe viața Mea, zice Domnul, Dumnezeul, că nu Mă voi lăsa întrebat de voi!

32. Nu veți vedea împlinindu-se ce vă închipuiți, cînd ziceți: „Vrem să fim ca neamurile, ca familiile celorlalte țări, vrem să slujim lemnului și pietrei!“

33. Pe viața Mea, – zice Domnul Dumnezeu – că Eu însumi voi fi Împărat peste voi, cu mînă tare și cu braț întins, și vărsîndu-Mi urgia.

34. Vă voi scoate din mijlocul popoarelor, și vă voi strînge din țările în cari v’am risipit, cu mînă tare și cu braț întins, și vărsîndu-Mi urgia.

35. Vă voi aduce în pustia popoarelor, și acolo Mă voi judeca față în față cu voi.

36. Cum M’am judecat cu părinții voștri în pustia țării Egiptului, așa Mă voi judeca și cu voi, – zice Domnul Dumnezeu.

37. Vă voi trece pe supt toiag, și vă voi pune supt mustrarea legămîntului.

38. Voi deosebi dintre voi pe cei îndărătnici și pe ceice nu-Mi sînt credincioși; îi voi scoate din țara în care sînt străini, dar nu vor merge iarăș în țara lui Israel. Și veți ști că Eu sînt Domnul.“

39. Acum, casa lui Israel, așa vorbește Domnul, Dumnezeu: „Duceți-vă și slujiți fiecare la idolii voștri! După aceea, Mă veți asculta negreșit, și nu veți mai pîngări Numele Meu cel sfînt cu darurile voastre de mîncare și cu idolii voștri!

40. Căci pe muntele Meu cel sfînt, pe muntele cel înalt al lui Israel, – zice Domnul, Dumnezeu – acolo Îmi va sluji toată casa lui Israel, toți cei ce vor fi în țară; acolo îi voi primi cu bunăvoință, voi cere darurile voastre de mîncare, cele dintîi roade din darurile voastre, și tot ce-Mi veți închina.

41. Vă voi primi ca pe niște miresme cu miros plăcut, dupăce vă voi scoate din mijlocul popoarelor, și vă voi strînge din țările în cari sînteți risipiți; și voi fi sfințit de voi înaintea neamurilor.

42. Și veți ști că Eu sînt Domnul, cînd vă voi aduce înapoi în țara lui Israel, în țara pe care jurasem că o voi da părinților voștri.

43. Acolo vă veți aduce aminte de purtarea voastră și de toate faptele voastre cu cari v’ați spurcat; și vă va fi scîrbă de voi înșivă, din pricina tuturor fărădelegilor pe cari le-ați făcut.

44. Și veți ști că Eu sînt Domnul, cînd Mă voi purta cu voi avînd în vedere Numele Meu, și nicidecum după purtarea voastră rea, nici după faptele voastre stricate, casa lui Israel, zice Domnul, Dumnezeu.“

45. Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:

46. „Fiul omului, întoarce-ți fața spre miazăzi, și vorbește împotriva locurilor de miazăzi! Proorocește împotriva pădurii din cîmpiile de miazăzi!

47. Spune pădurii de la miazăzi: „Ascultă cuvîntul Domnului! Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: „Iată, voi aprinde un foc în tine, care va mistui orice copac verde și orice copac uscat: nimeni nu va putea stinge flacăra aprinsă, și totul va fi ars de ea, dela miazăzi pînă la miazănoapte.

48. Și orice făptură va vedea că Eu, Domnul, l-am aprins, și nu se va stinge nici de cum!“

49. Eu am zis: „Ah! Doamne, Dumnezeule! Ei zic despre mine: „Omul acesta face într’una la pilde!“