16. Iată ce a poruncit Domnul: «Fiecare din voi să strîngă cît îi trebuie pentru hrană, și anume un omer de cap, după numărul sufletelor voastre; fiecare să ia din ea pentru cei din cortul lui.“
17. Israeliții au făcut așa; și au strîns unii mai mult, alții mai puțin.
18. În urmă o măsurau cu omerul, și cine strînsese mai mult, n’avea nimic de prisos, iar cine strînsese mai puțin, nu ducea lipsă de loc. Fiecare strîngea tocmai cît îi trebuia pentru hrană.
19. Moise le-a zis: „Nimeni să nu lase ceva din ea pînă a doua zi dimineață.“
20. N’au ascultat de Moise, și s’au găsit unii, care au lăsat ceva din ea pînă dimineața; dar a făcut viermi și s’a împuțit. Moise s’a mîniat pe oamenii aceia.
21. Astfel, în toate diminețile, fiecare strîngea cît îi trebuia pentru hrană; și, cînd venea căldura soarelui, se topea.
22. În ziua a șasea, au strîns hrană îndoit, și anume doi omeri de fiecare. Toți fruntașii adunării au venit și au spus lui Moise lucrul acesta.
23. Și Moise le-a zis: „Domnul a poruncit așa. Mîne este ziua de odihnă, Sabatul închinat Domnului; coaceți ce aveți de copt, fierbeți ce aveți de fiert, și păstrați pînă a doua zi dimineața tot ce va rămînea!“
24. Au lăsat-o pînă a doua zi dimineața, cum poruncise Moise; și nu s’a împuțit, și n’a făcut viermi.
25. Moise a zis: „Mîncați-o azi, căci este ziua Sabatului; azi nu veți găsi mană pe cîmp.
26. Veți strînge timp de șase zile; dar în ziua a șaptea, care este Sabatul, nu va fi.“
27. În ziua a șaptea, unii din popor au ieșit să strîngă mană, și n’au găsit.