1. Toată adunarea copiilor lui Israel a plecat din Elim; și au ajuns în pustia Sin, care este între Elim și Sinai, în a cincisprezecea zi a lunii a doua după ieșirea lor din țara Egiptului.
2. Și toată adunarea copiilor lui Israel a cîrtit în pustia aceea împotriva lui Moise și Aaron.
3. Copiii lui Israel le-au zis: „Cum de n’am murit loviți de mîna Domnului în țara Egiptului, cînd ședeam lîngă oalele noastre cu carne, cînd mîncam pîne de ne săturam? Căci ne-ați adus în pustia aceasta ca să faceți să moară de foame toată mulțimea aceasta.“
4. Domnul a zis lui Moise: „Iată că voi face să vă ploaie pîne din ceruri. Poporul va ieși afară, și va strînge, cît îi trebuie pentru fiecare zi, ca să-l pun la încercare, și să văd dacă va umbla sau nu după legea Mea.
5. În ziua a șasea, cînd vor pregăti ce au adus acasă, vor avea de două ori mai mult de cît vor strînge în fiecare zi.“
6. Moise și Aaron au zis tuturor copiilor lui Israel: „Astăseară, veți înțelege că Domnul este Acela, care v’a scos din țara Egiptului.
7. Și mîne dimineață, veți vedea slava Domnului; pentrucă v’a auzit cîrtirile împotriva Domnului; căci ce sîntem noi, ca să cîrtiți împotriva noastră?“
8. Moise a zis: „Domnul vă va da astăseară carne de mîncat, și mîne dimineață vă va da pîne să vă săturați, pentrucă a auzit Domnul cîrtirile, pe cari le-ați rostit împotriva Lui; căci ce sîntem noi? Cîrtirile voastre nu se îndreaptă împotriva noastră, ci împotriva Domnului.“
9. Moise a zis lui Aaron: „Spune întregei adunări a copiilor lui Israel: «Apropiați-vă înaintea Domnului; căci v’a auzit cîrtirile.“
10. Și, pe cînd vorbea Aaron întregei adunări a lui Israel, s’au uitat înspre pustie, și iată că slava Domnului s’a arătat în nor.
11. Domnul, vorbind lui Moise, a zis:
12. „Am auzit cîrtirile copiilor lui Israel. Spune-le: «Între cele două seri aveți să mîncați carne, și dimineața vă veți sătura de pîne; și veți ști că Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru.“
13. Seara, au venit niște prepelițe și au acoperit tabăra; și, dimineața, s’a așezat un strat gros de rouă în jurul taberii.
14. Cînd s’a luat roua aceasta, pe fața pustiei era ceva mărunt ca niște grăunțe, mărunt ca bobițele de ghiață albă pe pămînt.
15. Copiii lui Israel s’au uitat la ea, și au zis unul către altul: „Ce este aceasta?“ căci nu știau ce este. Moise le-a zis: „Este pînea, pe care v’o dă Domnul ca hrană.
16. Iată ce a poruncit Domnul: «Fiecare din voi să strîngă cît îi trebuie pentru hrană, și anume un omer de cap, după numărul sufletelor voastre; fiecare să ia din ea pentru cei din cortul lui.“
17. Israeliții au făcut așa; și au strîns unii mai mult, alții mai puțin.
18. În urmă o măsurau cu omerul, și cine strînsese mai mult, n’avea nimic de prisos, iar cine strînsese mai puțin, nu ducea lipsă de loc. Fiecare strîngea tocmai cît îi trebuia pentru hrană.
19. Moise le-a zis: „Nimeni să nu lase ceva din ea pînă a doua zi dimineață.“
20. N’au ascultat de Moise, și s’au găsit unii, care au lăsat ceva din ea pînă dimineața; dar a făcut viermi și s’a împuțit. Moise s’a mîniat pe oamenii aceia.
21. Astfel, în toate diminețile, fiecare strîngea cît îi trebuia pentru hrană; și, cînd venea căldura soarelui, se topea.
22. În ziua a șasea, au strîns hrană îndoit, și anume doi omeri de fiecare. Toți fruntașii adunării au venit și au spus lui Moise lucrul acesta.
23. Și Moise le-a zis: „Domnul a poruncit așa. Mîne este ziua de odihnă, Sabatul închinat Domnului; coaceți ce aveți de copt, fierbeți ce aveți de fiert, și păstrați pînă a doua zi dimineața tot ce va rămînea!“
24. Au lăsat-o pînă a doua zi dimineața, cum poruncise Moise; și nu s’a împuțit, și n’a făcut viermi.
25. Moise a zis: „Mîncați-o azi, căci este ziua Sabatului; azi nu veți găsi mană pe cîmp.
26. Veți strînge timp de șase zile; dar în ziua a șaptea, care este Sabatul, nu va fi.“
27. În ziua a șaptea, unii din popor au ieșit să strîngă mană, și n’au găsit.
28. Atunci Domnul a zis lui Moise: „Pînă cînd aveți de gînd să nu păziți poruncile și legile Mele?
29. Vedeți că Domnul v’a dat Sabatul; de aceia vă dă în ziua a șasea hrană pentru două zile. Fiecare să rămînă la locul lui, și, în ziua a șaptea, nimeni să nu iasă din locul în care se găsește.“
30. Și poporul s’a odihnit în ziua a șaptea.
31. Casa lui Israel a numit hrana aceasta „mană“. Ea semăna cu bobul de coriandru; era albă, și avea un gust de turtă cu miere.
32. Moise a zis: „Iată ce a poruncit Domnul: «Să se păstreze un omer plin cu mană pentru urmașii voștri, ca să vadă și ei pînea pe care v’am dat-o s’o mîncați în pustie, după ce v’am scos din țara Egiptului.“
33. Și Moise a zis lui Aaron: „Ia un vas, pune în el un omer plin cu mană, și așează-l înaintea Domnului, ca să fie păstrat pentru urmașii voștri.“
34. După porunca dată de Domnul lui Moise, Aaron l’a pus înaintea chivotului mărturiei, ca să fie păstrat.
35. Copiii lui Israel au mîncat mană patruzeci de ani, pînă la sosirea lor într-o țară locuită; au mîncat mană pînă la sosirea lor la hotarele țării Canaanului.
36. Omerul este a zecea parte dintr’o efă.