1. Da, mi-am pus inima în căutarea tuturor acestor lucruri, am cercetat toate aceste lucruri, și am văzut că cei neprihăniți și înțelepți, și faptele lor, sînt în mîna lui Dumnezeu, atît dragostea cît și ura. Oamenii nu știu nimic mai dinainte; totul este înaintea lor în viitor.
2. Tuturor li se întîmplă toate deopotrivă: aceeaș soartă are cel neprihănit și cel rău, cel bun și curat ca și cel necurat, cel ce aduce jertfă, ca și cel ce n’aduce jertfă; cel bun ca și cel păcătos, cel ce jură ca și cel ce se teme să jure!
3. Iată cel mai mare rău în tot ce se face supt soare: anume că aceeaș soartă au toți. De aceea și este plină inima oamenilor de răutate, și deaceea este atîta nebunie în inima lor tot timpul cît trăiesc. Și după aceea? Se duc la cei morți.
4. Căci cine este scutit? Oricine trăiește, tot mai trage nădejde; căci un cîne viu face mai mult decît un leu mort.
5. Cei vii, în adevăr, măcar știu că vor muri; dar cei morți nu știu nimic, și nu mai au nicio răsplată, fiindcă pînă și pomenirea li se uită.
6. Și dragostea lor, și ura lor, și pizma lor, de mult au și pierit, și niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face supt soare.
7. Du-te, dar, de mănîncă-ți pînea cu bucurie, și bea-ți cu inimă bună vinul; căci de mult a găsit Dumnezeu plăcere în ce faci tu acum.