Capitolele

  1. 1
  2. 2
  3. 3
  4. 4
  5. 5
  6. 6
  7. 7
  8. 8
  9. 9
  10. 10
  11. 11
  12. 12

Vechiul Testament

Noul Testament

Eclesiastul 9 Versiunea Dumitru Cornilescu (VDC)

1. Da, mi-am pus inima în căutarea tuturor acestor lucruri, am cercetat toate aceste lucruri, și am văzut că cei neprihăniți și înțelepți, și faptele lor, sînt în mîna lui Dumnezeu, atît dragostea cît și ura. Oamenii nu știu nimic mai dinainte; totul este înaintea lor în viitor.

2. Tuturor li se întîmplă toate deopotrivă: aceeaș soartă are cel neprihănit și cel rău, cel bun și curat ca și cel necurat, cel ce aduce jertfă, ca și cel ce n’aduce jertfă; cel bun ca și cel păcătos, cel ce jură ca și cel ce se teme să jure!

3. Iată cel mai mare rău în tot ce se face supt soare: anume că aceeaș soartă au toți. De aceea și este plină inima oamenilor de răutate, și deaceea este atîta nebunie în inima lor tot timpul cît trăiesc. Și după aceea? Se duc la cei morți.

4. Căci cine este scutit? Oricine trăiește, tot mai trage nădejde; căci un cîne viu face mai mult decît un leu mort.

5. Cei vii, în adevăr, măcar știu că vor muri; dar cei morți nu știu nimic, și nu mai au nicio răsplată, fiindcă pînă și pomenirea li se uită.

6. Și dragostea lor, și ura lor, și pizma lor, de mult au și pierit, și niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face supt soare.

7. Du-te, dar, de mănîncă-ți pînea cu bucurie, și bea-ți cu inimă bună vinul; căci de mult a găsit Dumnezeu plăcere în ce faci tu acum.

8. Hainele să-ți fie albe, în orice vreme, și untdelemnul să nu-ți lipsească de pe cap.

9. Gustă viața cu nevasta, pe care o iubești, în tot timpul vieți tale deșerte, pe care ți-a dat-o Dumnezeu supt soare, în această vreme trecătoare; căci aceasta îți este partea în viață, în mijlocul trudei cu care te ostenești supt soare.

10. Tot ce găsește mîna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în locuința morților, în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici știință, nici înțelepciune!

11. Am mai văzut apoi supt soare că nu cei iuți aleargă, că nu cei viteji cîștigă războiul, că nu cei înțelepți cîștigă pînea, nici cei pricepuți bogăția, nici cei învățați bunăvoința, ci toate atîrnă de vreme și de împrejurări.

12. Căci omul nu-și cunoaște nici măcar ceasul, întocmai ca peștii prinși în mreaja nimicitoare, și ca păsările prinse în laț; ca și ei sînt prinși și fiii oamenilor în vremea nenorocirii, cînd vine fără veste nenorocirea peste ei.

13. Am mai văzut următoarea înțelepciune supt soare, și mi s’a părut mare.

14. Era o mică cetate, cu puțini oameni în ea; și a venit asupra ei un împărat puternic, a împresurat-o, și a ridicat mari întărituri împotriva ei.

15. În ea se afla un om sărac dar înțelept, care a scăpat cetatea cu înțelepciunea lui. Și nimeni nu se gîndise la omul acela sărac.

16. Atunci am zis: „Mai bună este înțelepciunea de cît tăria!“ Totuș înțelepciunea săracului este disprețuită, și nimeni nu-l ascultă.

17. Cuvintele înțelepților, ascultate în liniște, sînt mai de preț decît strigătele unuia care stăpînește între nebuni.

18. Înțelepciunea este mai de preț de cît sculele de război; dar un singur păcătos nimicește mult bine.