15. Împăratul s’a întors, și a ajuns pînă la Iordan. Și Iuda s’a dus la Ghilgal, ca să iasă înaintea împăratului, și să-l facă să treacă Iordanul.
16. Șimei, fiul lui Ghera, Beniamitul, care era din Bahurim, s’a grăbit să se pogoare cu cei din Iuda înaintea împăratului David.
17. Avea cu el o mie de oameni din Beniamin, și pe Țiba, mai marele casei lui Saul, și pe cei cincisprezece fii și pe cei douăzeci de robi ai lui Țiba. Au trecut Iordanul în fața împăratului.
18. Luntrea, pusă la îndemîna împăratului, tocmai pornise ca să-i treacă și casa dincolo; și în clipa cînd era să treacă împăratul Iordarnul, Șimei, fiul lui Ghera, s’a închinat înaintea lui.
19. Și a zis împăratului: „Să nu țină seamă domnul meu de nelegiuirea mea, să uite că robul tău l-a ocărît în ziua cînd împăratul, domnul meu, ieșea din Ierusalim, și să nu țină seamă împăratul de lucrul acesta!
20. Căci robul tău mărturisește că a păcătuit. Și iată, vin astăzi, cel dintîi din toată casa lui Iosif, înaintea împăratului, domnul meu.“
21. Atunci Abișai, fiul Țeruiei, a luat cuvîntul, și a zis: „Nu trebuie oare să moară Șimei pentrucă a blestemat pe unsul Domnului?“
22. Dar David a zis: „Ce am eu cu voi, fiii Țeruiei, și pentruce vă arătați astăzi protivnicii mei? Astăzi să se omoare oare vreun om în Israel? Nu știu eu că împărățesc azi peste Israel?“
23. Și împăratul a zis lui Șimei: „Nu vei muri!“ Împăratul i-a jurat că nu-l va omorî.
24. Mefiboșet, fiul lui Saul, s’a pogorît și el înaintea împăratului. Nu-și îngrijise nici picioarele, nici barba, nici nu-și spălase hainele, din ziua cînd plecase împăratul pînă în ziua cînd se întorcea în pace.
25. Cînd s’a dus înaintea împăratului la Ierusalim, împăratul i-a zis: „Pentruce n’ai venit cu mine, Mefiboșet?“
26. Și el a răspuns: „Împărate, domnul meu, slujitorul meu m’a înșelat, căci robul tău, care este olog, zisese: «Voi pune șaua pe măgar, voi încăleca pe el, și voi merge cu împăratul.»
27. Și el a înegrit pe robul tău la domnul meu împăratul. Dar domnul meu împăratul este ca un înger al lui Dumnezeu. Fă ce vei crede.
28. Căci toți cei din casa tatălui meu au fost niște oameni vrednici de moarte înaintea împăratului domnul meu; și totuș, tu ai pus pe robul tău în rîndul celor ce mănîncă la masă cu tine. Ce drept mai pot avea eu, și ce am să cer eu împăratului?“
29. Împăratul i-a zis: „Ce mai vorbești atîta? Am spus: «Tu și Țiba, veți împărți pămînturile.“