7. Apoi a zis: „Ridică-l!“ Și a întins mîna, și l-a luat.
8. Împăratul Siriei era în război cu Israel. Și, într’un sfat pe care l-a ținut cu slujitorii săi, a zis: „Tabăra mea va fi în cutare loc.“
9. Dar omul lui Dumnezeu a trimis să spună împăratului lui Israel: „Ferește-te să treci pe lîngă locul acela, căci acolo sînt ascunși Sirienii.“
10. Și împăratul lui Israel a trimes niște oameni să stea la pîndă spre locul pe care i-l spusese și despre care îl înștiințase omul lui Dumnezeu. Aceasta s’a întîmplat nu odată, nici de două ori.
11. Împăratului Siriei i s’a turburat inima. A chemat pe slujitorii săi, și le-a zis: „Nu voiți să-mi spuneți care din noi este pentru împăratul lui Israel?“
12. Unul din slujitorii săi a răspuns: „Nimeni, împărate, domnul meu; dar proorocul Elisei, care este în Israel, spune împăratului lui Israel cuvintele pe cari le rostești în odaia ta de culcare.“
13. Și împăratul a zis: „Duceți-vă și vedeți unde este, ca să trimet să-l prindă.“ Au venit și i-au spus: „Iată că este la Dotan.“
14. A trimes acolo cai, cară și o oaste puternică. Au ajuns noaptea, și au înconjurat cetatea.
15. Slujitorul omului lui Dumnezeu s’a sculat disdedimineață și a ieșit. Și iată că o oaste înconjura cetatea, cu cai și cară. Și slujitorul a zis omului lui Dumnezeu: „Ah! domnul meu, cum vom face?“
16. El a răspuns: „Nu te teme, căci mai mulți sînt cei cu noi decît cei cu ei.“
17. Elisei s’a rugat, și a zis: „Doamne, deschide-i ochii să vadă.“ Și Domnul a deschis ochii slujitorului, care a văzut muntele plin de cai și de cară de foc împrejurul lui Elisei.
18. Sirienii s’au pogorît la Elisei. El a făcut atunci următoarea rugăciune către Domnul: „Lovește, rogu-Te, pe poporul acesta cu orbire.“ Și Domnul i-a lovit cu orbire, după cuvîntul lui Elisei.