14. A trimes acolo cai, cară și o oaste puternică. Au ajuns noaptea, și au înconjurat cetatea.
15. Slujitorul omului lui Dumnezeu s’a sculat disdedimineață și a ieșit. Și iată că o oaste înconjura cetatea, cu cai și cară. Și slujitorul a zis omului lui Dumnezeu: „Ah! domnul meu, cum vom face?“
16. El a răspuns: „Nu te teme, căci mai mulți sînt cei cu noi decît cei cu ei.“
17. Elisei s’a rugat, și a zis: „Doamne, deschide-i ochii să vadă.“ Și Domnul a deschis ochii slujitorului, care a văzut muntele plin de cai și de cară de foc împrejurul lui Elisei.
18. Sirienii s’au pogorît la Elisei. El a făcut atunci următoarea rugăciune către Domnul: „Lovește, rogu-Te, pe poporul acesta cu orbire.“ Și Domnul i-a lovit cu orbire, după cuvîntul lui Elisei.
19. Elisei le-a zis: „Nu este aceasta calea, și nu este aceasta cetatea; veniți după mine, și vă voi duce la omul pe care-l căutați.“ Și i-a dus la Samaria.
20. Cînd au intrat în Samaria, Elisei a zis: „Doamne, deschide ochii oamenilor acestora, să vadă!“ Și Domnul le-a deschis ochii, și au văzut că erau în mijlocul Samariei.
21. Împăratul lui Israel, văzîndu-i, a zis lui Elisei: „Să-i măcelăresc, să-i măcelăresc, părinte?“
22. „Să nu-i măcelărești“, a răspuns Elisei. „Obicinuiești tu oare să măcelărești pe aceia pe cari îi iei prinși cu sabia și cu arcul tău? Dă-le pîne și apă, ca să mănînce și să bea; apoi să se ducă la stăpînul lor.“
23. Împăratul lui Israel le-a dat un prînz mare, și ei au mîncat și au băut; apoi le-a dat drumul, și au plecat la stăpînul lor. Și oștile Sirienilor nu s’au mai întors pe ținutul lui Israel.
24. După aceea, Ben-Haded, împăratul Siriei, strîngîndu-și toată oștirea, s’a suit și a împresurat Samaria.
25. În Samaria a fost o mare foamete, și atît de mult au strîmtorat-o încît un cap de măgar prețuia optzeci de sicli de argint, și un sfert de cab de găinaț de porumbel cinci sicli de argint.
26. Și pe cînd trecea împăratul pe zid, o femeie i-a strigat: „Scapă-mă, împărate, domnul meu!“